BULETIN ARP NR. 32/2006
“SA NU II IERTI, DOAMNE!”
ANALIZE SI FAPTE a publicat in numerele precedente interventii pe teme esentiale, cum ar fi retrocedarile si improprietaririle nesabuite ce se intreprind acum in Romania; schimonosirea si degradarea galopanta a orasului Bucuresti; furtul averii rezultate din Mostenirea Gojdu etc. Revenim aici cu puncte de vedere noi privind unele din aceste teme si in special situatia catastrofala din Bucuresti.
Orice comentarii si opinii sunt, in continuare, binevenite, la adresa:
arp.contact@gmail.com
____________________________
UN ORAS IN “STARE DE ASEDIU”
_______________
ARTUR SILVESTRI:
“Bucurestii sunt o vietate handicapata de hotie, avand numai un sfert de plaman.”
(fragmente dintr-un interviu recent)
4. Cat de “metropolitan” sunteti si cat de adept al modernizarii arhitecturale in ceea ce priveste tara noastra, mai ales ca dumneavoastra calatoriti foarte mult?
Cateva disociatii trebuie facute, ca sa ne intelegem mai deslusit. In aceasta tematica, schemele insele de gandire publica sunt gresite caci Bucurestii sunt prin sine o metropola si tocmai acest strat “neconsumat” ar fi trebuit sa se dezvolte la noi. Avem aici unul dintre cele mai insemnate “locuri” din Europa de Est catre care sunt atintite traditional priviri diverse si, in datele ce detine izvorand dintr-o “potrivire de asezare” (ca incrucisare de drumuri negustoresti), ar merita valorificat asa cum merita si este posibil. Dar - aici - noi, ca procedura, lucram fara “masuri majore” ci in mic aranjament intensiv care nu produce efecte pozitive in termen lung si nici macar mediu, daca nu chiar dauneaza. In loc sa cream, prin extensiune, un mare oras comercial de “margine de Imperiu” - ceea ce si suntem, de fapt, dar nu ne dam seama - privind cu perspectiva grandioasa, “metropolitana”, noi corectam la nesfarsit in vatra cu simboluri. Si stricam. Astazi face furori la noi aceasta idee fara noroc a “modernizarii” intelese la nivelul creol al celor ce o agita si incearca a o impune prin excluderea vocilor rationale si categoric mai pricepute. La noi, adica mai rau decat in Africa, “modernizarea” insemneaza “malluri” in loc de piete traditionale sau gari vechi (dar dezafectate ca sa se obtina pe gratis teren scump si cu pozitie excelenta), insemneaza asa-zise “cartiere rezidentiale” care nu sunt decat niste “kibbutzuri de lux” unde, dupa o ploaie sanatoasa de Baragan, “cramele” de subsol se inunda si a caror “viata cotidiana” este de un colectivism de penitenciar; insemneaza “hoteluri de cinci stele” fara parcare si “centre de afaceri” ce strica si structura legiuita a cartierului dar si infatisarea unui oras care nu-i de fel atat de lipsit de istorie pe cat ne spune cate un “intelocrat” obraznic; insemneaza “spatiu verde” evaporat peste noapte, unde in locul plantatiilor de copaci cresc sinistrele “plantatii de vile” fara stil si fara viitor; insemneaza piete clasice peste care coboara, ca niste ulii, investitorii ce dicteaza intr-un oras abandonat de autoritate si cedat de cetatenii stupefiati, intimidati sau prostiti; insemneaza “zgarie-nori” in capitala cu cel mai ridicat risc seismic din Europa si, in general, o babilonie de Sodoma si Gomora ce isi va trage ponoasele curand. Astfel incat, a vorbi despre “modernizare” in aceste conditii, cand o comparatie elementara cu orice loc asezat din Europa ne aduce concluzia unor desfasurari iresponsabile dar cu adevarat de necrezut, este si inutil si absurd. Altii au clarificat demult interogatii ce apar aici de parca nu ar exista pe nicaieri “experienta verificata” si scheme cu eficacitate daca nu se invoca “solutia logica” si echilibrata. In Viena, ca sa exemplific, daca maine i-ar lua Dumnezeu mintile primarului (ceea ce nu este, insa, cu putinta fiindca acolo toata lumea stie “regula de fier a jocului”) si ar incepe sa croiasca “inchideri de piete” in chiar sanctuarul urban reprezentat de Ring, incheierea ar fi si rapida si previzibila prin demisie obligata in termen scurt. Pe la inceputul acestei veri, in Paris aparuse a doua sau a treia oara o anumita rumoare privind “constructia de cladiri inalte” (neplacute pentru cetateni) dar aceasta avea in vedere cartiere de margine, zone de foste “industrii” ramase indefinite si de fapt corectabile. Acolo nu exista constructie pe teritoriul “Comunei Paris” care sa depaseasca 37 de metri inaltime iar aici noi visam la zgarie-nori! Modelul meu urban este Barcelona unde “zgarie-norii” nu prea atragatori din Diagonal Mar se ridica aproape de plaja si mai pe la “margine”, in orice caz in locuri de fosta intrebuintare industriala dezafectata si fara macar sa puna in penumbra (nu sa lichideze, ca in Romania) “Orasul vechi” sau traditional, care este, ca pretutindeni in societatile normale, absolut intangibil in esenta lui specifica. Asa ar fi trebuit, la drept vorbind, sa arate si Bucurestii dar despre acestea la noi nu s-a auzit desi sunt multi cei ce calatoresc degeaba pe banii nostri dar o fac , probabil, numai pentru cumparaturi si invarteli.
5. Poate fi considerata capitala tarii, un oras suprasolicitat, daca facem referire la multitudinea de proiecte imobiliare care se desfasoara aici?
Bucurestii sunt o vietate handicapata de hotie, avand numai un sfert de plaman. Dar si aici avem inca multe concluzii deficitare si asa-numite “dezbateri publice” (de un formalism criant) cu caracter pompieristic. Aud frecvent cum se invoca “spaima de suprasolicitarea” de viitor cand astazi chiar orasul este aproape inutilizabil si creeaza un gen de maladie sociala ce nu se descrie (caci supara) dar se cunoaste prin efect. Insa aceste formulari stereotipe se fac, in mod paradoxal, tocmai in ideea de a crea o aglomeratie si mai irezolvabila decat aceea de azi, gasindu-se solutia aberanta de a se construi “pe verticala” de parca “potopul de omenet” pur si simplu si nu functiunile aproape blocate ale acestui ansamblu ar fi motivul capital. Astfel apar aceste siruri nesfarsite de “dezvoltari”, “blocuri de apartamente de lux” si “parcuri rezidentiale” ce sufoca tocmai Orasul vechi aparand, insa, drept solutii inevitabile si “modernizare”. Acestia sunt bani aruncati pe fereastra, de fapt un vast program de extragere de bani din buzunarul celor ce vor plati irational, organizat cu inteligenta in genul “hartiei de prins muste”. Totul se intemeiaza pe doctrina “consumului dirijat” si se desfasoara in felul unei campanii publicitare de proportii unde participa in forma de sindicalizare institutii, domenii si personagii dintre cele mai diferite.
__________________________________________________________
Intreg interviul despre distrugerile din Bucuresti
____________________________
UN ORAS IN “STARE DE ASEDIU”
_______________
ARTUR SILVESTRI:
“Bucurestii sunt o vietate handicapata de hotie, avand numai un sfert de plaman.”
(fragmente dintr-un interviu recent)
4. Cat de “metropolitan” sunteti si cat de adept al modernizarii arhitecturale in ceea ce priveste tara noastra, mai ales ca dumneavoastra calatoriti foarte mult?
Cateva disociatii trebuie facute, ca sa ne intelegem mai deslusit. In aceasta tematica, schemele insele de gandire publica sunt gresite caci Bucurestii sunt prin sine o metropola si tocmai acest strat “neconsumat” ar fi trebuit sa se dezvolte la noi. Avem aici unul dintre cele mai insemnate “locuri” din Europa de Est catre care sunt atintite traditional priviri diverse si, in datele ce detine izvorand dintr-o “potrivire de asezare” (ca incrucisare de drumuri negustoresti), ar merita valorificat asa cum merita si este posibil. Dar - aici - noi, ca procedura, lucram fara “masuri majore” ci in mic aranjament intensiv care nu produce efecte pozitive in termen lung si nici macar mediu, daca nu chiar dauneaza. In loc sa cream, prin extensiune, un mare oras comercial de “margine de Imperiu” - ceea ce si suntem, de fapt, dar nu ne dam seama - privind cu perspectiva grandioasa, “metropolitana”, noi corectam la nesfarsit in vatra cu simboluri. Si stricam. Astazi face furori la noi aceasta idee fara noroc a “modernizarii” intelese la nivelul creol al celor ce o agita si incearca a o impune prin excluderea vocilor rationale si categoric mai pricepute. La noi, adica mai rau decat in Africa, “modernizarea” insemneaza “malluri” in loc de piete traditionale sau gari vechi (dar dezafectate ca sa se obtina pe gratis teren scump si cu pozitie excelenta), insemneaza asa-zise “cartiere rezidentiale” care nu sunt decat niste “kibbutzuri de lux” unde, dupa o ploaie sanatoasa de Baragan, “cramele” de subsol se inunda si a caror “viata cotidiana” este de un colectivism de penitenciar; insemneaza “hoteluri de cinci stele” fara parcare si “centre de afaceri” ce strica si structura legiuita a cartierului dar si infatisarea unui oras care nu-i de fel atat de lipsit de istorie pe cat ne spune cate un “intelocrat” obraznic; insemneaza “spatiu verde” evaporat peste noapte, unde in locul plantatiilor de copaci cresc sinistrele “plantatii de vile” fara stil si fara viitor; insemneaza piete clasice peste care coboara, ca niste ulii, investitorii ce dicteaza intr-un oras abandonat de autoritate si cedat de cetatenii stupefiati, intimidati sau prostiti; insemneaza “zgarie-nori” in capitala cu cel mai ridicat risc seismic din Europa si, in general, o babilonie de Sodoma si Gomora ce isi va trage ponoasele curand. Astfel incat, a vorbi despre “modernizare” in aceste conditii, cand o comparatie elementara cu orice loc asezat din Europa ne aduce concluzia unor desfasurari iresponsabile dar cu adevarat de necrezut, este si inutil si absurd. Altii au clarificat demult interogatii ce apar aici de parca nu ar exista pe nicaieri “experienta verificata” si scheme cu eficacitate daca nu se invoca “solutia logica” si echilibrata. In Viena, ca sa exemplific, daca maine i-ar lua Dumnezeu mintile primarului (ceea ce nu este, insa, cu putinta fiindca acolo toata lumea stie “regula de fier a jocului”) si ar incepe sa croiasca “inchideri de piete” in chiar sanctuarul urban reprezentat de Ring, incheierea ar fi si rapida si previzibila prin demisie obligata in termen scurt. Pe la inceputul acestei veri, in Paris aparuse a doua sau a treia oara o anumita rumoare privind “constructia de cladiri inalte” (neplacute pentru cetateni) dar aceasta avea in vedere cartiere de margine, zone de foste “industrii” ramase indefinite si de fapt corectabile. Acolo nu exista constructie pe teritoriul “Comunei Paris” care sa depaseasca 37 de metri inaltime iar aici noi visam la zgarie-nori! Modelul meu urban este Barcelona unde “zgarie-norii” nu prea atragatori din Diagonal Mar se ridica aproape de plaja si mai pe la “margine”, in orice caz in locuri de fosta intrebuintare industriala dezafectata si fara macar sa puna in penumbra (nu sa lichideze, ca in Romania) “Orasul vechi” sau traditional, care este, ca pretutindeni in societatile normale, absolut intangibil in esenta lui specifica. Asa ar fi trebuit, la drept vorbind, sa arate si Bucurestii dar despre acestea la noi nu s-a auzit desi sunt multi cei ce calatoresc degeaba pe banii nostri dar o fac , probabil, numai pentru cumparaturi si invarteli.
5. Poate fi considerata capitala tarii, un oras suprasolicitat, daca facem referire la multitudinea de proiecte imobiliare care se desfasoara aici?
Bucurestii sunt o vietate handicapata de hotie, avand numai un sfert de plaman. Dar si aici avem inca multe concluzii deficitare si asa-numite “dezbateri publice” (de un formalism criant) cu caracter pompieristic. Aud frecvent cum se invoca “spaima de suprasolicitarea” de viitor cand astazi chiar orasul este aproape inutilizabil si creeaza un gen de maladie sociala ce nu se descrie (caci supara) dar se cunoaste prin efect. Insa aceste formulari stereotipe se fac, in mod paradoxal, tocmai in ideea de a crea o aglomeratie si mai irezolvabila decat aceea de azi, gasindu-se solutia aberanta de a se construi “pe verticala” de parca “potopul de omenet” pur si simplu si nu functiunile aproape blocate ale acestui ansamblu ar fi motivul capital. Astfel apar aceste siruri nesfarsite de “dezvoltari”, “blocuri de apartamente de lux” si “parcuri rezidentiale” ce sufoca tocmai Orasul vechi aparand, insa, drept solutii inevitabile si “modernizare”. Acestia sunt bani aruncati pe fereastra, de fapt un vast program de extragere de bani din buzunarul celor ce vor plati irational, organizat cu inteligenta in genul “hartiei de prins muste”. Totul se intemeiaza pe doctrina “consumului dirijat” si se desfasoara in felul unei campanii publicitare de proportii unde participa in forma de sindicalizare institutii, domenii si personagii dintre cele mai diferite.
__________________________________________________________
Intreg interviul despre distrugerile din Bucuresti
si situatia din Romania, acordat de Dr. Artur Silvestri revistei “Wall Street”
http://www.wall-street.ro/articol/Interviuri/19373/Bucurestii-o-vietate-handicapata-de-hotie-avand-numai-un-sfert-de-plaman/
Pentru contacte cu autorul acestor opinii:
e-mail: artur.silvestri.contact@gmail.com
____________________________________________________
PODUL BANEASA A DISPARUT BRUTAL!
http://www.wall-street.ro/articol/Interviuri/19373/Bucurestii-o-vietate-handicapata-de-hotie-avand-numai-un-sfert-de-plaman/
Pentru contacte cu autorul acestor opinii:
e-mail: artur.silvestri.contact@gmail.com
____________________________________________________
PODUL BANEASA A DISPARUT BRUTAL!
O alta mare distrugere a patrimoniului Bucurestilor
Sunt deosebit de indurerat de aceasta situatie de necrezut: Podul facea parte dintr-un ansamblu unitar, avand niste embleme semnificative (pe ambele laturi) ale provinciilor traditionale romanesti. Ansamblul - poarta a orasului, in stil romanesc din doua epoci succesive - este (era) compus din Fantana Miorita - Pod - Gara Baneasa (toate din travertin) la care se adauga Vila Minovici si Clubul Diplomatic facut de I. Mincu. Invinuiesc de complicitate la crima si pe arhitectii din Comisia Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii si, chiar OAR carora le-am trimis in 30 august a.c. o atentionare privind actualizarea listei patrimoniului bucurestean (pe arhitectura) - vizavi de semnalul tentativei Primariei de a face modificari. Cu aceeasi ocazie, am mentionat si “porcaria” transformarii monumentul Eroilor comunisti din Parcul Carol in Mauzoleu al Eroilor Neamului, fara modificari capitale (proiectia in plan este o stea rosie); acolo urmand a fi onorati si eroi ai rezistentei anti-sovietice... Nu s-a adoptat o pozitie, ci au intervenit trepadusi (ca si cei care critica acum moderatorul Grupului “Bucuresti”), nu pe fond, ci numai “in pilde”... Sunt indignat si de atacurile la expunerea de principii a dlui. Cristian Savu, care a creat acest grup de actiune… Antebelic si normal, pentru intelectuali (sau aspiranti - studenti) cea mai mare avere a omului este cea din cap si reputatia. Ei sunt cei care citesc viitorul si apara valorile tarii, precum cei din Grupul Bucuresti. Este evident - si am atentionat anterior, ca au aparut normal in grup “cozi de topor” care sapa la credibilitate si scopuri, stipendiatii excrocilor imobiliari. Grupul, foarte frumos si inteligent lansat, involueaza prin saracirea mesajului pentru bucuresteni de solidaritate pentru apararea valorilor Capitalei, prin temperarea vehementei (tratative “lamuritoare” cu Videanu), ne-colaborarea cu semnalele presei si preluarea ne-critica a mesajelor falsilor specialisti. Este perfect de inteles declaratia exasperata a moderatorului in aceasta stare de fapt, cand nu numai semnalul nostru, dar al intregii societati civile si al forurilor statului nu are niciun efect, practic nu exista pertractari, demiteri sau condamnari in justitie.
Cu mare tristete pentru inca o mare pierdere,
DAN GHELASE, Presedinte ARTRAD
e-mail:
dan@ghelase.comCu mare tristete pentru inca o mare pierdere,
DAN GHELASE, Presedinte ARTRAD
e-mail:
____________________________
INCHIPUITI-VA PARISUL
IMPANZIT CU BLOCURI DE BETON SI STICLA...
Am vizitat vara asta Sacramento, capitala Californiei. Are desigur Old town. Orasul vechi. Acest loc este pastrat cu sfintenie. Am vizitat vara asta San Francisco, San Diego. In San Diego old town se numeste “Gas Light District - Historic Heart of San Diego”. Pastreaza si felinarele de luminat stradal - lampile cu gaz din 1900, la fel ca si in Vancouver unde orasul vechi este pastrat tot cu sfintenie si se numeste “Gastown”. Si in Sacramento si in San Diego, orasul vechi este plin de magazine de suveniruri si de restarante. Bineinteles, cladirile vechi sunt pastrate cu mare mandrie, desi ele nu reprezinta nici macar 10% din maretia si frumsetea cladirilor vechi pe care le are Bucurestiul. Nu numai ca sunt pastrate - dar nici o cladire moderna nu este intre ele, tocmai pentru a se putea numi in continuare si pentru generatiile care vor veni “Old town”. Ce inseamna centru istoric? Centru istoric inseamna “heritage”, inseamna mandrie nationala, inseamna pastrarea traditiei, culturii si istoriei, inseamna identitate nationala. Odata distrus prin impanzirea cu blocuri noi, centrul istoric isi pierde functiunea, isi pierde tot farmecul si cladirile noi vor distruge pentru totdeauna ansamblul arhitectural de acolo, aerul de eternitate. Inchipuiti-va Parisul impanzit de blocuri de beton si sticla, inchipuiti-va Sighisoara sau Piata Sfatului din Brasov cu blocuri de sticla. Cea mai importanta piata culturala si istorica a Bucurestiului, Piata Palatului Regal - Revolutiei este in mare pericol: un bloc de 13 nivele al carui beneficiar este primaria lui Videanu este ridicat chiar acum, curg betoanele acum peste demolatul Teatru Excelsior la marginea Pietei Revolutiei. Nu este oare prea mult, nu cumva am tacut prea mult lasand acesti politicieni sa considere tara Romaneasca bunul lor personal? Nici un oras in America (SUA, Canada) nu isi distruge orasul vechi, este emblema orasului respectiv pentru turisti si vizitatori. Acestia nu sunt interesati de blocuri de birouri de business. Nici un oras in Europa nu isi distruge perioada de glorie, perioada regala, orasul istoric, prin implantare de blocuri intre cladirile monumente arhitecturale. Numai niste parveniti, niste oameni care vor sa mulga Romania storcand bogatiile naturale, subsolul tarii, padurile, terenurile din domeniul public, escrocherii zise “afaceri” facute cu firme fantoma din Cipru, pentru a nu plati nici taxe macar pentru Romania, “afaceri” pentru buzunarul lor, care isi fac vile peste hotare la Viena sau Tenerife, care isi dau copii la scoli si licee din occident, cu bani grei, ei considera Romania doar un sac care trebuie golit pentru bunastarea lor.
CRISTIAN SAVU, Canada
Reprezentant Diaspora “Grupul Civic Bucuresti”
www.romaniamea.ro
Historic Heart of San Diego - fotografii aici:
http://www.romanianews.net/modules.php?name=coppermine&file=displayimage&pos=-213
__________________
DUPA CE CRITERII SE FACE
Am vizitat vara asta Sacramento, capitala Californiei. Are desigur Old town. Orasul vechi. Acest loc este pastrat cu sfintenie. Am vizitat vara asta San Francisco, San Diego. In San Diego old town se numeste “Gas Light District - Historic Heart of San Diego”. Pastreaza si felinarele de luminat stradal - lampile cu gaz din 1900, la fel ca si in Vancouver unde orasul vechi este pastrat tot cu sfintenie si se numeste “Gastown”. Si in Sacramento si in San Diego, orasul vechi este plin de magazine de suveniruri si de restarante. Bineinteles, cladirile vechi sunt pastrate cu mare mandrie, desi ele nu reprezinta nici macar 10% din maretia si frumsetea cladirilor vechi pe care le are Bucurestiul. Nu numai ca sunt pastrate - dar nici o cladire moderna nu este intre ele, tocmai pentru a se putea numi in continuare si pentru generatiile care vor veni “Old town”. Ce inseamna centru istoric? Centru istoric inseamna “heritage”, inseamna mandrie nationala, inseamna pastrarea traditiei, culturii si istoriei, inseamna identitate nationala. Odata distrus prin impanzirea cu blocuri noi, centrul istoric isi pierde functiunea, isi pierde tot farmecul si cladirile noi vor distruge pentru totdeauna ansamblul arhitectural de acolo, aerul de eternitate. Inchipuiti-va Parisul impanzit de blocuri de beton si sticla, inchipuiti-va Sighisoara sau Piata Sfatului din Brasov cu blocuri de sticla. Cea mai importanta piata culturala si istorica a Bucurestiului, Piata Palatului Regal - Revolutiei este in mare pericol: un bloc de 13 nivele al carui beneficiar este primaria lui Videanu este ridicat chiar acum, curg betoanele acum peste demolatul Teatru Excelsior la marginea Pietei Revolutiei. Nu este oare prea mult, nu cumva am tacut prea mult lasand acesti politicieni sa considere tara Romaneasca bunul lor personal? Nici un oras in America (SUA, Canada) nu isi distruge orasul vechi, este emblema orasului respectiv pentru turisti si vizitatori. Acestia nu sunt interesati de blocuri de birouri de business. Nici un oras in Europa nu isi distruge perioada de glorie, perioada regala, orasul istoric, prin implantare de blocuri intre cladirile monumente arhitecturale. Numai niste parveniti, niste oameni care vor sa mulga Romania storcand bogatiile naturale, subsolul tarii, padurile, terenurile din domeniul public, escrocherii zise “afaceri” facute cu firme fantoma din Cipru, pentru a nu plati nici taxe macar pentru Romania, “afaceri” pentru buzunarul lor, care isi fac vile peste hotare la Viena sau Tenerife, care isi dau copii la scoli si licee din occident, cu bani grei, ei considera Romania doar un sac care trebuie golit pentru bunastarea lor.
CRISTIAN SAVU, Canada
Reprezentant Diaspora “Grupul Civic Bucuresti”
www.romaniamea.ro
Historic Heart of San Diego - fotografii aici:
http://www.romanianews.net/modules.php?name=coppermine&file=displayimage&pos=-213
__________________
DUPA CE CRITERII SE FACE
URBANISTICA IN BUCURESTI?
Vizitati Germania ale carei orase mari au fost aproape rase de pe suprafata pamantului si veti gasi niste orase cu centre reconstruite asa cum au fost, veti vedea biserici, monumente, cladiri cu fatade originale, insa nu veti gasi blocuri cu fatade din sticla langa case de stil vechi. Oare cei de la Bucuresti nu stiu asta? Dupa ce criterii fac ei urbanistica? Dupa criterii financiare, de castig al unor investitori care platesc sperturi mari? Care intra in buzunarele d-alde Videanu si acolitii sai ?
GEORGE GANE, Germania
http://www.g-gane.homepage.t-online.de
Vizitati Germania ale carei orase mari au fost aproape rase de pe suprafata pamantului si veti gasi niste orase cu centre reconstruite asa cum au fost, veti vedea biserici, monumente, cladiri cu fatade originale, insa nu veti gasi blocuri cu fatade din sticla langa case de stil vechi. Oare cei de la Bucuresti nu stiu asta? Dupa ce criterii fac ei urbanistica? Dupa criterii financiare, de castig al unor investitori care platesc sperturi mari? Care intra in buzunarele d-alde Videanu si acolitii sai ?
GEORGE GANE, Germania
http://www.g-gane.homepage.t-online.de
______________________
CUM ESTE VIATA
“IN NORMALITATE”:
PARCURILE PARISULUI
In revista “National Geographic” de luna aceasta, exista un articol despre parcurile Parisului, in engleza aici: http://www.nationalgeographic.com/ngm/0610/feature3/index.html
Iata o preluare partiala, prelucrata:
Sunt poate lucruri cunoscute in mare parte (desi efectul asupra psihicului mi se pare nou ca idee si surprinzator de puternic) dar m-am gandit ca va puteti gasi argumente pentru discutiile cu “alesii”.
Pentru detalii mai multe, cercetarile echipei din Chicago sunt aici: http://www.lhhl.uiuc.edu/
Ne recunoastem, bucurestenii, deja din descrierile sumbre ale efectelor negative ale lipsei de verdeata?
FELICIA IONASCU
___________________
VIATA IN NATURA
[...] “La Chicago, oamenii de stiinta au descoperit ca fiecare copac elimina in fiecare an 212 tone de particule foarte fine, 88 tone de dioxid de azot si 15 tone de dioxid de carbon. Frunzele copacilor blocheaza si lumina soarelui, racorind insulele de caldura generate de suprafetele urbane. La umbra unui arbore, temperatura asfaltului sau betonului poate fi mai joasa cu 20 grade Celsius decat cea a unei sosele in bataia soarelui. Sub o coroana de arbori maturi, aerul poate fi mai racoros cu 3-4 grade. Parcurile si gradinile sunt esentiale si pentru binele social si psihologic al oamenilor. Fara acces la iarba si copaci, spune Frances Kuo, noi, oamenii suntem creaturi foarte diferite. In ultima decada, Kuo si colegii sai de la Landscape and Human Health Laboratory (Laboratorul pt Peisaj si Sanatate Umana) de la University of Illinois, au investigat efectele spatiului verde asupra locuitorilor oraselor. Echipa isi desfasoara multe din cercetari in cartierele de locuinte sociale din Chicago, unde vaste intinderi fara vegetatie reflecta conceptiile unei epoci trecute in care vegetatia este o extravaganta pe care orasul nu si-o poate permite. Kuo si echipa sa au descoperit ca locuitorii imobilelor din apropierea spatiilor verzi aveau un simt al comunitatii mai dezvoltat si rezistau mai bine la stress si la dificultati. Erau mai putin agresivi si mai putin violenti, obtineau rezultate mai bune la testele de concentrare. De asemenea, se simteau in mai mare securitate si pe buna dreptate. Intr-unul din rezultatele cele mai surprinzatoare, echipa contrazice parerea curenta cum ca spatiile deschise sunt mai sigure decat cele cu vegetatie. Un studiu despre criminalitate intr-un cartier de 98 de imobile a aratat ca se produceau de doua ori mai putine crime in imobilele din apropierea vegetatiei decat in cele din zone golite de vegetatie. Cu cat mediul este mai verde, cu atat rata criminalitatii este mai joasa. Echipa a constatat si ca erau mai putine gunoaie si grafitti in zonele verzi. In cea mai recenta cercetare, un studiu national pe 450 copii de 5 la 18 ani, oamenii de stiinta au descoperit ca subiectii cu probleme de concentrare (hiperactivitate) au prezentat simptome reduse cand au fost expusi la medii naturale. Dupa ce s-au jucat in mediu verde, capacitatea de concentrare, de a indeplini sarcini, de a urma comenzi a copiilor s-a imbunatatit dramatic in toate grupele de varsta, in toate partile tarii. De ce ar influenta vegetatia binele nostru mental? In primul rand, pentru ca iarba si copacii sunt un loc placut unde oamenii se pot intalni. In inimile pline de aglomeratie si de agitatie ale oraselor, oamenii au nevoie de o mica insula de verdeata unde se pot adaposti la o umbra si auzi vantul prin frunzis. Au nevoie de pajisti mari unde sa se poata juca. Au nevoie de mici gradinite unde pot lasa deoparte stresul timpului si al temporalitatii in favoarea cresterii si permanentei. Oamenii de stiinta banuiesc ca spatiul verde are si un efect benefic asupra atentiei voluntare, un fel de focus intens necesar pentru munca sau studiu, ignorarea a ceea ce ne distrage si concentarea la sarcina in curs. Atentia voluntara este ca un muschi mental; il exersam in aproape fiecare aspect al vietii. Ne dicteaza cum gandim si cum sa ne purtam in situatii dificile. Traind intr-un oras cu zgomotul si traficul continuu, cu conflicte si cereri din toate partile, ne face “iritabili si impulsivi”, sustine Kuo. Natura ne improspateaza pentru ca ne odihnim atentia voluntara si ne lasam in voia atentiei involuntare: perceptia simpla si deseori agreabila a stimulilor senzoriali produsi de mediu. Kuo speculeaza ca in cursul evolutiei umane a existat o selectie in functie de acest raspuns la mediu. Aceia din stramosii nostri care se simteau bine fara efort aveau un avantaj. “Erau mai susceptibili de a sti unde se gaseau fructele de padure, vanatul, hrana. In momentele cruciale, in conditii de mediu dificile, erau cei care supravietuiau cel mai usor”. In era noastra moderna, cu toate presiunile sale, contactul cu natura in mediul urban e mai crucial decat oricand. O metropola plina de parcuri ne ajuta sa fim sanatosi fizic si sa luptam contra obezitatii si diabetului. Doua studii recente asupra oamenilor din centre urbane populate din Olanda si Japonia arata ca cei traind in zone cu acces facil la spatii verzi unde puteau merge au o sanatate cu mult mai buna si rate ale mortalitatii decat cei fara. Studii de sanatate sugereaza ca pana si contactul relativ pasiv cu natura scade presiunea arteriala si nivelul de anxietate.”
_________________________________________________________
Aceste concluzii sunt tulburatoare; trimiteti-ne, daca doriti, un punct de vedere la adresa de e-mail: arp.contact@gmail.com
Publicam acum un comentariu imediat, privitor la acest articol, primit de la celebrul savant si scriitor Dimitrie Grama, din Danemarca. Este un bun inceput pentru o dezbatere necesara si pasionanta.
________
OAMENII “IN LOCUL LOR”
Am citit articolul din “National Geographic”, Urban Downtime si acest fel de lectura ar trebui sa fie obligatorie celor care planifica orasele mari , adica primarilor si arhitectilor urbani. Banuiesc ca si Bucurestiul, care acum se dezvolta in mod haotic, ar avea nevoie de o revizuire urbanistica profunda si serioasa. Eu m-am gindit doar sa comentez articolul mai ales din perspectiva antropologica si nu m-am ambitionat sa fac o analiza profunda a celor expuse de “oamenii de stiinta”, deoarece fiecare taran roman sau brazilian sau indonezian, ar fi putut, poate cu alte cuvinte, sa redea binefacerile spatiilor verzi sau in general al naturii libere asupra omului. Pentru ca nu doar spatiile verzi influenteaza pozitiv psihicul uman, ci si marea, desertul, stepele aride sau tundra siberiana inghetata. Antropologi si filozofi moderni seriosi, observind atit urmele preistorice ale omului din Paleolitic, cit si triburile de pigmei din Africa Centrala si triburile de “indieni” din Matto-Grosso au ajuns la niste concluzii foarte interesante cu privire la “calitatea vietii” omului obisnuit. Ei sustin ca omul “primitiv” din Paleolitic a avut probabil cea mai buna calitate a vietii cunoscuta in toate timpurile. Acest fenomen se explica prin faptul ca acesti oameni au trait (traiesc) in completa armonie cu natura, ei fiind culegatori si vinatori doar intr-un spatiu limitat, “spatiu lor”, de citiva kilometrii patrati. Acest spatiu reprezinta deci singura sursa de supravietuire a tribului, care este in acest fel constient ca nu isi poate mari necontrolabil numarul de indivizi si ca este obligat sa-si cunoasca teritoriul in cele mai marunte detalii si sa “ingrijeasca” cu multa responsabilitate natura inconjuratoare lui, natura care il hraneste. Acesti oameni, traind intr-o adevarata societate egalitara, aveau si binefacerea unei vieti sociale armonioase ca un extra-bonus la ceea ce simbioza cu natura inconjuratoare le putea oferi. Apoi, la un moment, acum vreo 10-15.000 de ani, omul a devenit agricultor, lucru care l-a obligat sa “cucereasca” teren, sa arda paduri, sa are cu plugul, sa cultive, sa recolteze. Recompesa materiala mult mai mare ca o omului “primitiv”, dar si cantitatea de munca mult mai mare. Oricum surplusul de hrana si necesitatea de multe brate de munca a dus la inmultirea populatiei, care in timp este obligata sa desteleneasca alte paminturi, sa migreze spre alte locuri fertile dupa ce au epuizat pamintul intr-o anumita regiune. Taranii traiau mult mai izolati unii fata de altii si intre ei exista, ca si acum de fapt, o rivalitate, o concurenta. Necesitatea de noi cimpuri fertile a dus la conflicte, a dus incet-incet la razboaie din ce in ce mai mari. Deci populatia numerica a Pamintului prospera, dar calitatea vietii sufera. Se pare ca primele orase au fost construite dupa modelul de viata a omului din Paleolitic. Adica un trib care nu mai vrea sa fie agricultor migrator, intemeiaza un loc unde poate sa-si foloseasca cunostiintele si natura inconjuratoare spre a supravietui. Si noi acum avem exact ca si omul primitiv, aceiasi curiozitate si ambitie sa ne cunoastem cit mai bine orasul in care traim, cunoastere care la fel ca omului din Paleolitic ne inzestreaza cu o “suguranta” existentiala. Toate orasele vechi, antice au fost construite se pare dupa un astfel de model, practic si natural, fiecare casa, fiecare curte exploata simbioza cu natura si omul sau copilul jucaus nu avea decit citiva pasi pina la mare, riu, lac sau padure. Dupa “revolutia industriala”, orasele au crescut necontrolabil pentru ca lozinca acelor vremi era “munca si profitul”, lozinci care si acum domina mentalitatea omului, dar se pare ca au inceput sa apara tot mai multi demnitari inteligenti atit in Europa cit si America, care si-au dat seama de pericolul psiho-social pe care il reprezinta un oras mare, sterilizat de natura si indirect de spirit pamintesc. S-a nascut deci speranta ca incet-incet omul modern sa ajunga la concluziile si modul de viata a omului din Paleolitic!
DIMITRIE GRAMA, Danemarca
e-mail: antegrama@uglenet.dk
_____________________________________________________
Despre dezastrul urbanistic din Bucuresti,
In revista “National Geographic” de luna aceasta, exista un articol despre parcurile Parisului, in engleza aici: http://www.nationalgeographic.com/ngm/0610/feature3/index.html
Iata o preluare partiala, prelucrata:
Sunt poate lucruri cunoscute in mare parte (desi efectul asupra psihicului mi se pare nou ca idee si surprinzator de puternic) dar m-am gandit ca va puteti gasi argumente pentru discutiile cu “alesii”.
Pentru detalii mai multe, cercetarile echipei din Chicago sunt aici: http://www.lhhl.uiuc.edu/
Ne recunoastem, bucurestenii, deja din descrierile sumbre ale efectelor negative ale lipsei de verdeata?
FELICIA IONASCU
___________________
VIATA IN NATURA
[...] “La Chicago, oamenii de stiinta au descoperit ca fiecare copac elimina in fiecare an 212 tone de particule foarte fine, 88 tone de dioxid de azot si 15 tone de dioxid de carbon. Frunzele copacilor blocheaza si lumina soarelui, racorind insulele de caldura generate de suprafetele urbane. La umbra unui arbore, temperatura asfaltului sau betonului poate fi mai joasa cu 20 grade Celsius decat cea a unei sosele in bataia soarelui. Sub o coroana de arbori maturi, aerul poate fi mai racoros cu 3-4 grade. Parcurile si gradinile sunt esentiale si pentru binele social si psihologic al oamenilor. Fara acces la iarba si copaci, spune Frances Kuo, noi, oamenii suntem creaturi foarte diferite. In ultima decada, Kuo si colegii sai de la Landscape and Human Health Laboratory (Laboratorul pt Peisaj si Sanatate Umana) de la University of Illinois, au investigat efectele spatiului verde asupra locuitorilor oraselor. Echipa isi desfasoara multe din cercetari in cartierele de locuinte sociale din Chicago, unde vaste intinderi fara vegetatie reflecta conceptiile unei epoci trecute in care vegetatia este o extravaganta pe care orasul nu si-o poate permite. Kuo si echipa sa au descoperit ca locuitorii imobilelor din apropierea spatiilor verzi aveau un simt al comunitatii mai dezvoltat si rezistau mai bine la stress si la dificultati. Erau mai putin agresivi si mai putin violenti, obtineau rezultate mai bune la testele de concentrare. De asemenea, se simteau in mai mare securitate si pe buna dreptate. Intr-unul din rezultatele cele mai surprinzatoare, echipa contrazice parerea curenta cum ca spatiile deschise sunt mai sigure decat cele cu vegetatie. Un studiu despre criminalitate intr-un cartier de 98 de imobile a aratat ca se produceau de doua ori mai putine crime in imobilele din apropierea vegetatiei decat in cele din zone golite de vegetatie. Cu cat mediul este mai verde, cu atat rata criminalitatii este mai joasa. Echipa a constatat si ca erau mai putine gunoaie si grafitti in zonele verzi. In cea mai recenta cercetare, un studiu national pe 450 copii de 5 la 18 ani, oamenii de stiinta au descoperit ca subiectii cu probleme de concentrare (hiperactivitate) au prezentat simptome reduse cand au fost expusi la medii naturale. Dupa ce s-au jucat in mediu verde, capacitatea de concentrare, de a indeplini sarcini, de a urma comenzi a copiilor s-a imbunatatit dramatic in toate grupele de varsta, in toate partile tarii. De ce ar influenta vegetatia binele nostru mental? In primul rand, pentru ca iarba si copacii sunt un loc placut unde oamenii se pot intalni. In inimile pline de aglomeratie si de agitatie ale oraselor, oamenii au nevoie de o mica insula de verdeata unde se pot adaposti la o umbra si auzi vantul prin frunzis. Au nevoie de pajisti mari unde sa se poata juca. Au nevoie de mici gradinite unde pot lasa deoparte stresul timpului si al temporalitatii in favoarea cresterii si permanentei. Oamenii de stiinta banuiesc ca spatiul verde are si un efect benefic asupra atentiei voluntare, un fel de focus intens necesar pentru munca sau studiu, ignorarea a ceea ce ne distrage si concentarea la sarcina in curs. Atentia voluntara este ca un muschi mental; il exersam in aproape fiecare aspect al vietii. Ne dicteaza cum gandim si cum sa ne purtam in situatii dificile. Traind intr-un oras cu zgomotul si traficul continuu, cu conflicte si cereri din toate partile, ne face “iritabili si impulsivi”, sustine Kuo. Natura ne improspateaza pentru ca ne odihnim atentia voluntara si ne lasam in voia atentiei involuntare: perceptia simpla si deseori agreabila a stimulilor senzoriali produsi de mediu. Kuo speculeaza ca in cursul evolutiei umane a existat o selectie in functie de acest raspuns la mediu. Aceia din stramosii nostri care se simteau bine fara efort aveau un avantaj. “Erau mai susceptibili de a sti unde se gaseau fructele de padure, vanatul, hrana. In momentele cruciale, in conditii de mediu dificile, erau cei care supravietuiau cel mai usor”. In era noastra moderna, cu toate presiunile sale, contactul cu natura in mediul urban e mai crucial decat oricand. O metropola plina de parcuri ne ajuta sa fim sanatosi fizic si sa luptam contra obezitatii si diabetului. Doua studii recente asupra oamenilor din centre urbane populate din Olanda si Japonia arata ca cei traind in zone cu acces facil la spatii verzi unde puteau merge au o sanatate cu mult mai buna si rate ale mortalitatii decat cei fara. Studii de sanatate sugereaza ca pana si contactul relativ pasiv cu natura scade presiunea arteriala si nivelul de anxietate.”
_________________________________________________________
Aceste concluzii sunt tulburatoare; trimiteti-ne, daca doriti, un punct de vedere la adresa de e-mail: arp.contact@gmail.com
Publicam acum un comentariu imediat, privitor la acest articol, primit de la celebrul savant si scriitor Dimitrie Grama, din Danemarca. Este un bun inceput pentru o dezbatere necesara si pasionanta.
________
OAMENII “IN LOCUL LOR”
Am citit articolul din “National Geographic”, Urban Downtime si acest fel de lectura ar trebui sa fie obligatorie celor care planifica orasele mari , adica primarilor si arhitectilor urbani. Banuiesc ca si Bucurestiul, care acum se dezvolta in mod haotic, ar avea nevoie de o revizuire urbanistica profunda si serioasa. Eu m-am gindit doar sa comentez articolul mai ales din perspectiva antropologica si nu m-am ambitionat sa fac o analiza profunda a celor expuse de “oamenii de stiinta”, deoarece fiecare taran roman sau brazilian sau indonezian, ar fi putut, poate cu alte cuvinte, sa redea binefacerile spatiilor verzi sau in general al naturii libere asupra omului. Pentru ca nu doar spatiile verzi influenteaza pozitiv psihicul uman, ci si marea, desertul, stepele aride sau tundra siberiana inghetata. Antropologi si filozofi moderni seriosi, observind atit urmele preistorice ale omului din Paleolitic, cit si triburile de pigmei din Africa Centrala si triburile de “indieni” din Matto-Grosso au ajuns la niste concluzii foarte interesante cu privire la “calitatea vietii” omului obisnuit. Ei sustin ca omul “primitiv” din Paleolitic a avut probabil cea mai buna calitate a vietii cunoscuta in toate timpurile. Acest fenomen se explica prin faptul ca acesti oameni au trait (traiesc) in completa armonie cu natura, ei fiind culegatori si vinatori doar intr-un spatiu limitat, “spatiu lor”, de citiva kilometrii patrati. Acest spatiu reprezinta deci singura sursa de supravietuire a tribului, care este in acest fel constient ca nu isi poate mari necontrolabil numarul de indivizi si ca este obligat sa-si cunoasca teritoriul in cele mai marunte detalii si sa “ingrijeasca” cu multa responsabilitate natura inconjuratoare lui, natura care il hraneste. Acesti oameni, traind intr-o adevarata societate egalitara, aveau si binefacerea unei vieti sociale armonioase ca un extra-bonus la ceea ce simbioza cu natura inconjuratoare le putea oferi. Apoi, la un moment, acum vreo 10-15.000 de ani, omul a devenit agricultor, lucru care l-a obligat sa “cucereasca” teren, sa arda paduri, sa are cu plugul, sa cultive, sa recolteze. Recompesa materiala mult mai mare ca o omului “primitiv”, dar si cantitatea de munca mult mai mare. Oricum surplusul de hrana si necesitatea de multe brate de munca a dus la inmultirea populatiei, care in timp este obligata sa desteleneasca alte paminturi, sa migreze spre alte locuri fertile dupa ce au epuizat pamintul intr-o anumita regiune. Taranii traiau mult mai izolati unii fata de altii si intre ei exista, ca si acum de fapt, o rivalitate, o concurenta. Necesitatea de noi cimpuri fertile a dus la conflicte, a dus incet-incet la razboaie din ce in ce mai mari. Deci populatia numerica a Pamintului prospera, dar calitatea vietii sufera. Se pare ca primele orase au fost construite dupa modelul de viata a omului din Paleolitic. Adica un trib care nu mai vrea sa fie agricultor migrator, intemeiaza un loc unde poate sa-si foloseasca cunostiintele si natura inconjuratoare spre a supravietui. Si noi acum avem exact ca si omul primitiv, aceiasi curiozitate si ambitie sa ne cunoastem cit mai bine orasul in care traim, cunoastere care la fel ca omului din Paleolitic ne inzestreaza cu o “suguranta” existentiala. Toate orasele vechi, antice au fost construite se pare dupa un astfel de model, practic si natural, fiecare casa, fiecare curte exploata simbioza cu natura si omul sau copilul jucaus nu avea decit citiva pasi pina la mare, riu, lac sau padure. Dupa “revolutia industriala”, orasele au crescut necontrolabil pentru ca lozinca acelor vremi era “munca si profitul”, lozinci care si acum domina mentalitatea omului, dar se pare ca au inceput sa apara tot mai multi demnitari inteligenti atit in Europa cit si America, care si-au dat seama de pericolul psiho-social pe care il reprezinta un oras mare, sterilizat de natura si indirect de spirit pamintesc. S-a nascut deci speranta ca incet-incet omul modern sa ajunga la concluziile si modul de viata a omului din Paleolitic!
DIMITRIE GRAMA, Danemarca
e-mail: antegrama@uglenet.dk
_____________________________________________________
Despre dezastrul urbanistic din Bucuresti,
supus asaltului demolatorilor “de scoala noua”:
www.romaniamea.ro
_______________________________________________
“GANDURI DESPRE ORIGINI”
SCRISOARE
www.romaniamea.ro
_______________________________________________
“GANDURI DESPRE ORIGINI”
SCRISOARE
CATRE UN TANAR DE AZI
Tinere, vad ca ai crescut si tu sub obladuirea minunatului comunism spalator de creier si de istorie si habar nu ai nimic despre daci.. Pacat! Strabunicul tau s-a nascut acum vreo 100 -110 ani si bunicul sau acum vreo 160 -170 de ani si si-au pastrat limba si obiceiurile, in mare masura.. Ei bine, romanii au stat aproximativ 175 ani pe 1/3 din teritoriul Daciei... De exemplu, in Bihor, Maramures, Bucovina, NICIODATA n-a pus mana picior de roman. Ungurii au stat in Ardeal cam 1000 de ani si nu s-a format alta limba si popor. Turcii au stat in sud vreo 500 ani ... Cum crezi ca in 175 ani se putea spala pe creier un popor intreg, o tzara intreaga? Pe Columna, apar daci si romani discutand fara traducator... de ce oare? pentru ca vorbeau dinainte o limba asemanatoare… Sunt multe de spus, dar mai bine cauta sa citesti ceva despre Dacia din perioada HIPERBOREEANA si vei afla mai multe despre stramosii nostri daci.
#
In anul 106 d.H. a decedat Decebal, Regele Daciei si al Dacilor, stramosii nostrii! A fost invins de Traian, care ne era dusman! In acesta an (2006) s-au implinit 1900 de ani de la moartea lui Decebal, dar noi il sarbatorim pe cel ce ne-a cucerit, pe dusmanul poporului traitor aici! Ar fi trebuit sa fie declarat ANUL DECEBAL!!! Cand s-a facut aceasta propunere de mai sus, la Ministerul (in)Culturii, s-a dat un raspuns de genul: “Pai noi sarbatorim anul Traian..” Ciudat! Cel putin CIUDAT! In imnul nostru nici nu se pomeneste de Decebal! Noi ne bucuram ca ne-a cucerit un soldat -Traian... Trist dar asta se intampla! E ca si cum as ridica paharul si as cinsti pe cel ce mi-a ucis Bunul Bunic sau Bunul Tata. Asa ceva - sa cinstesti cotropitorii si sa-ti uiti stramosii - cred ca se intampla numai la noi… Lui Dumnezeu credeti ca ii place asta?! Daca noi ne uitam si ne stergem radacinile reale si adoptam altele numai asa, de dragul snobismului, ne miram ca altii ne trateaza ca atare? Ne lipseste Patriotismul adevarat!!! Nu e vorba de rasism, sovinism, antisemitism sau alte porniri de acest gen! E vorba de cinstirea stramosilor si a inaintasilor asa cum se cuvine! E vorba de a ne cunoaste Adevarata istorie! E vorba de Coloana Vertebrala Reala! Doamne-ajuta-ne sa ne vina mintea la cap si sa nu mai ratacim aiurea! Doamne-ajuta-ne sa ne trezim cu adevarat si sa Vedem Lumina Adevarului!
DANIEL FAT
actor si cantautor
www.danielfat.ro
_____________________________
“BASARABIA UITATA”
CAT NE COSTA NE-UNIREA???
de Nicolae Dabija
L-am auzit candva pe cineva afirmand: “Viata e atat de scumpa incat nici nu merita s-o traiesti”. La fel, analistii de la publicatia bucuresteana “Cotidianul” incearca sa ne convinga ca Unirea Basarabiei la Romania ar fi atat de scumpa, incat nu merita sa fie facuta. Ei estimeaza ca Unirea noastra ar costa in jur de 25-30 miliarde de euro. Scump!, zice cetateanul de rand al Romaniei, prea sump! Mai bine colo un adaos la pensie sau la salariu! Caci anume pentru el, om sentimental si cu simtul dreptatii, e scris acest “manifest antiUnire”, o sperietoare, ca uite, domnule, vin basarabenii peste tine si o sa se ruineze Tara, si atunci ce doresti: o Tara Mare si saraca, sau o Tara mica si bogata?! Mai bine renuntam... Dar cum sa estimezi ceva ce nu poate fi estimat in bani?! Dorul, spre exemplu?! Sau Visul?! Cat ne-a costat, ma intreb, dez-Unirea noastra din 1940?! Vietile unui milion de basarabeni, care au fost impuscati, care au murit in inchisorile de langa Polul Nord, in minele de la Inta si din Kolama, in taigaua fara de margini sau intre ghetarii de la Vorkuta, care au fost deportati cu satele si osemintele carora sunt semanate prin toata Siberia, care au fost nevoiti sa-si paraseasca bruma de avere, casele, mormintele parintilor, trecand Prutul ca sa se poata salva, care au ramas, cei care au ramas, fara de limba, fara de istorie, fara de credinta, ele cat costa?! Cat costa cele peste 1000 de biserici si manastiri rase de pe fata pamantului sau prefacute in clozete publice (ca cea de la Cetatea Alba), in case de petreceri, depozite, ospicii, ferme pentru vite etc.?! Cat costa cele cateva milioane de carti stranse din toate bibliotecile basarabene in 1944 si arse public?! Cat costa cimitirele noastre arate, monumentele rasluite, cetatile daramate? Cat costa Sudul mutilat al Basarabiei, Nordul retezat de pe harta noastra, Insula Serpilor s.a., pamanturi daruite in 1940 de catre Stalin Ucrainei?! Cred ca mai mult de 25-30 de miliarde de euro. Acesti bani trebuiesc ceruti, ca recuperare a unor daune materiale si morale de la Federatia Rusa, ca succesoare de drept a statului criminal Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, si cu ei sa se faca UNIREA. In ultimatumul de la 28 iunie 1940, URSS a solicitat de la Romania Basarabia, iar ca despagubire (“scoda”), pentru “ocuparea Basarabiei timp de 22 de ani”, ea a mai cerut obraznic si partea de nord a Bucovinei. Noi pentru ocuparea si cotropirea teritoriilor noastre stravechi, pentru decimarea mai multor generatii de basarabeni, pretindem o suma infima, cele 25-30 de miliarde de euro, bani necesari pentru a fi corectata o greseala a istoriei. E de fapt recuperarea unor bani care ne apartin. Academicianul Petru Soltan, fost director al Institutului de Planificare, iar domnia sa stie ce spune, a afirmat ca in perioada 1944-1991 URSS a sustras din haznaua R. Moldova, circa 100 miliarde de dolari. Noi solicitam sa ni se restituie doar a treia parte. Unirea costa prea mult, ne dau de inteles cei 4 analisti. La fel ne spunea conducerea de stat si de partid, va mai amintiti?!, in 1988-1989, ca trecerea la alfabetul latin va costa circa 10 miliarde de ruble (aproximativ 14 miliarde de dolari). Iar revenirea scrisului nostru la alfabetul latin n-a costat nimic. Readaptarea unei masini de dactilografiat la noul “srift” costa 10 ruble si 50 de copeici (e afirmatia dlui Mihai Coscodan, pe atunci vice-prim-ministru pe probleme de cultura, sanatate si... alfabet). Fiecare organizatie, intreprindere, redactie etc. a platit acele 10 ruble si 50 de copeici din fondurile proprii, fara sa le mai solicite de la stat. Cat a costat Unirea din 1918? A valorat ea oare 25-30 de miliarde de euro?! As! Ea n-a costat nimic. Atunci, la moment. Pe urma ea a adus beneficii Romaniei si civilizatiei europene. Cati basarabeni de geniu s-au afirmat in perioada interbelica si ulterior?! De la Constantin Stere, la Eugen Coseriu, de la Antonie Plamadeala la Nestor Vornicescu, de la Leonid Dimov la Paul Goma, de la Stela Popescu la Iurie Darie, s.a., s.a. Poate fi aportul lor estimat in bani?! In 1939 Romania ocupa alaturi de Danemarca locul 6 si 7 in Europa dupa Venitul National. Si asta pentru ca eram impreuna. Solul Basarabiei, considerat de Pirogov si alti savanti pedologi, cu cel mai bogat cernoziom din lume (pe alocuri unele straturi ajungand la 6-7 metri adancime) inca n-a secatuit de tot. Taranul nostru harnic, asistat de o tehnica avansata si de tehnologii performante, l-ar putea face sa-si revina. Intr-o perioada scurta, roadele acestor pamanturi ar putea recupera acele miliarde despre care ni se spune ca ar fi necesare pentru salvarea noastra. Si nu atat pentru salvarea noastra, cat pentru cea a generatiilor de maine, care - izolati de contextul Tarii si al Europei - nu vor avea parte decat de saracie si neviitor. Destinele urmasilor razesilor si darabanilor lui Stefan cel Mare care au protejat fruntariile de est ale romanimii, dar si ale Europei, costa oare chiar atat de mult, incat acestia sa merite sa fie abandonati?! Acest moment al istoriei imi aminteste de scene frecvente in Evul Mediu, cand persoanelor care locuiau la poalele cetatilor li se inchideau portile in nas, din motiv ca navalitorii ar fi prea aproape si ar putea si ei sa patrunda in fortareata odata cu cei care-si cautau in ea refugiu, si atunci - mesterii, plugarii, zidarii erau sacrificati cu tot cu familii, iar batalia cea mare , in care se includeau cu uneltele lor pasnice, o purtau chiar dansii. Am impresia ca acum, cand aproape ca eram cu un picior pe podul suspendat din fata Cetatii, acesta este tras in pripa din fata noastra, motivandu-se ca undeva pe zare se vede praful ridicat de ostile hunilor lui Putin-han. Daca in 1918 bunicii nostri ar fi efectuat calcule asemanatoare, s-ar mai fi unit oare cu Tara - Basarabia, Bucovina, Transilvania?! Norocul lor ca ei n-au avut parte de “analisti”. Dar cat i-a costat pe rusi ocuparea din 1940 a Basarabiei?! S-au speriat cumva dansii de “pierderile” pe care le-ar fi putut suporta, daca tancurile lor ar trece Nistrul in astalalta parte?! Admit ca Unirea Basarabiei cu Romania ar putea sa pretuiasca cateva zeci de miliarde de euro. Acesti bani (daca am ajuns la bani) vor putea fi recuperati in cativa ani din sumele enorme pe care R. Moldova le plateste pentru intretinerea ambasadelor parazitare, pentru salarizarea ministerelor inutile, a enormului aparat administrativ si represiv (securitatea, armata, internele) etc. Basarabia va putea recastiga banii necesari investitiilor alocate pentru eruropenizarea ei prin pozitia geostrategica in primul rand, de care vorbeste si eseistul Andrei Vartic. Am citit nu mai tin minte unde un studiu stiintific care afirma: “Dragostea face rau sanatatii”. E acelasi lucru cu a sustine ca Unirea costa atat de mult incat nu trebuie facuta. E un argument pentru lasi. Sau pentru cei care nu vor sa faca ceea ce ar trebui sa faca si de la care Dumnezeu asteapta sa faca. Motivatii se vor gasi mereu si suficiente, pentru ca sa nu fim impreuna. Iar noi, basarabenii, prin sacrificiul a zeci de generatii, avem niste drepturi la care nu putem renunta: dreptul nostru la Patrie, dreptul de a ne afla in aceeasi tara cu rudele noastre, dreptul la a fi europeni, dreptul de a ne sti cu lumea civilizata, dreptul de a scapa de saracie s.a. A estima in bani vietile si destinele unor oameni e o blasfemie. Ceea ce propun analistii de la “Cotidianul” imi aminteste intr-un fel spusa “patriotica” a lui Stalin care, atunci cand i s-a propus sa faca schimb de captivi: sa-l dea pe generalul Pauls, facut prizonier la Stalingrad, pentru feciorul sau Iacov, care fusese capturat de nemti, ar fi afirmat: “Eu nu schimb un general pe un soldat”. La fel unii “specialisti” in ale integrarii, par a sustine demagogic: “Noi nu putem renunta la UE de dragul Basarabiei”. Iar miile de semnaturi, care sosesc zilnic pe adresa Forului Democrat al Romanilor din Moldova intru sustinerea Initiativei Basescu de integrare concomitenta a Republicii Moldova si Romaniei in Uniunea Europeana parca ar vrea sa zica: “Daca voi nu ne vreti, noi va vrem!”. Pentru ca fara de voi, nici noi nu mai suntem noi!
NICOLAE DABIJA, Chisinau
e-mail: limba_romana@mail.md
http://www.voceabasarabiei.com/Scoala_Basarabeana/Unirea/unirea.html
Tinere, vad ca ai crescut si tu sub obladuirea minunatului comunism spalator de creier si de istorie si habar nu ai nimic despre daci.. Pacat! Strabunicul tau s-a nascut acum vreo 100 -110 ani si bunicul sau acum vreo 160 -170 de ani si si-au pastrat limba si obiceiurile, in mare masura.. Ei bine, romanii au stat aproximativ 175 ani pe 1/3 din teritoriul Daciei... De exemplu, in Bihor, Maramures, Bucovina, NICIODATA n-a pus mana picior de roman. Ungurii au stat in Ardeal cam 1000 de ani si nu s-a format alta limba si popor. Turcii au stat in sud vreo 500 ani ... Cum crezi ca in 175 ani se putea spala pe creier un popor intreg, o tzara intreaga? Pe Columna, apar daci si romani discutand fara traducator... de ce oare? pentru ca vorbeau dinainte o limba asemanatoare… Sunt multe de spus, dar mai bine cauta sa citesti ceva despre Dacia din perioada HIPERBOREEANA si vei afla mai multe despre stramosii nostri daci.
#
In anul 106 d.H. a decedat Decebal, Regele Daciei si al Dacilor, stramosii nostrii! A fost invins de Traian, care ne era dusman! In acesta an (2006) s-au implinit 1900 de ani de la moartea lui Decebal, dar noi il sarbatorim pe cel ce ne-a cucerit, pe dusmanul poporului traitor aici! Ar fi trebuit sa fie declarat ANUL DECEBAL!!! Cand s-a facut aceasta propunere de mai sus, la Ministerul (in)Culturii, s-a dat un raspuns de genul: “Pai noi sarbatorim anul Traian..” Ciudat! Cel putin CIUDAT! In imnul nostru nici nu se pomeneste de Decebal! Noi ne bucuram ca ne-a cucerit un soldat -Traian... Trist dar asta se intampla! E ca si cum as ridica paharul si as cinsti pe cel ce mi-a ucis Bunul Bunic sau Bunul Tata. Asa ceva - sa cinstesti cotropitorii si sa-ti uiti stramosii - cred ca se intampla numai la noi… Lui Dumnezeu credeti ca ii place asta?! Daca noi ne uitam si ne stergem radacinile reale si adoptam altele numai asa, de dragul snobismului, ne miram ca altii ne trateaza ca atare? Ne lipseste Patriotismul adevarat!!! Nu e vorba de rasism, sovinism, antisemitism sau alte porniri de acest gen! E vorba de cinstirea stramosilor si a inaintasilor asa cum se cuvine! E vorba de a ne cunoaste Adevarata istorie! E vorba de Coloana Vertebrala Reala! Doamne-ajuta-ne sa ne vina mintea la cap si sa nu mai ratacim aiurea! Doamne-ajuta-ne sa ne trezim cu adevarat si sa Vedem Lumina Adevarului!
DANIEL FAT
actor si cantautor
www.danielfat.ro
_____________________________
“BASARABIA UITATA”
CAT NE COSTA NE-UNIREA???
de Nicolae Dabija
L-am auzit candva pe cineva afirmand: “Viata e atat de scumpa incat nici nu merita s-o traiesti”. La fel, analistii de la publicatia bucuresteana “Cotidianul” incearca sa ne convinga ca Unirea Basarabiei la Romania ar fi atat de scumpa, incat nu merita sa fie facuta. Ei estimeaza ca Unirea noastra ar costa in jur de 25-30 miliarde de euro. Scump!, zice cetateanul de rand al Romaniei, prea sump! Mai bine colo un adaos la pensie sau la salariu! Caci anume pentru el, om sentimental si cu simtul dreptatii, e scris acest “manifest antiUnire”, o sperietoare, ca uite, domnule, vin basarabenii peste tine si o sa se ruineze Tara, si atunci ce doresti: o Tara Mare si saraca, sau o Tara mica si bogata?! Mai bine renuntam... Dar cum sa estimezi ceva ce nu poate fi estimat in bani?! Dorul, spre exemplu?! Sau Visul?! Cat ne-a costat, ma intreb, dez-Unirea noastra din 1940?! Vietile unui milion de basarabeni, care au fost impuscati, care au murit in inchisorile de langa Polul Nord, in minele de la Inta si din Kolama, in taigaua fara de margini sau intre ghetarii de la Vorkuta, care au fost deportati cu satele si osemintele carora sunt semanate prin toata Siberia, care au fost nevoiti sa-si paraseasca bruma de avere, casele, mormintele parintilor, trecand Prutul ca sa se poata salva, care au ramas, cei care au ramas, fara de limba, fara de istorie, fara de credinta, ele cat costa?! Cat costa cele peste 1000 de biserici si manastiri rase de pe fata pamantului sau prefacute in clozete publice (ca cea de la Cetatea Alba), in case de petreceri, depozite, ospicii, ferme pentru vite etc.?! Cat costa cele cateva milioane de carti stranse din toate bibliotecile basarabene in 1944 si arse public?! Cat costa cimitirele noastre arate, monumentele rasluite, cetatile daramate? Cat costa Sudul mutilat al Basarabiei, Nordul retezat de pe harta noastra, Insula Serpilor s.a., pamanturi daruite in 1940 de catre Stalin Ucrainei?! Cred ca mai mult de 25-30 de miliarde de euro. Acesti bani trebuiesc ceruti, ca recuperare a unor daune materiale si morale de la Federatia Rusa, ca succesoare de drept a statului criminal Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, si cu ei sa se faca UNIREA. In ultimatumul de la 28 iunie 1940, URSS a solicitat de la Romania Basarabia, iar ca despagubire (“scoda”), pentru “ocuparea Basarabiei timp de 22 de ani”, ea a mai cerut obraznic si partea de nord a Bucovinei. Noi pentru ocuparea si cotropirea teritoriilor noastre stravechi, pentru decimarea mai multor generatii de basarabeni, pretindem o suma infima, cele 25-30 de miliarde de euro, bani necesari pentru a fi corectata o greseala a istoriei. E de fapt recuperarea unor bani care ne apartin. Academicianul Petru Soltan, fost director al Institutului de Planificare, iar domnia sa stie ce spune, a afirmat ca in perioada 1944-1991 URSS a sustras din haznaua R. Moldova, circa 100 miliarde de dolari. Noi solicitam sa ni se restituie doar a treia parte. Unirea costa prea mult, ne dau de inteles cei 4 analisti. La fel ne spunea conducerea de stat si de partid, va mai amintiti?!, in 1988-1989, ca trecerea la alfabetul latin va costa circa 10 miliarde de ruble (aproximativ 14 miliarde de dolari). Iar revenirea scrisului nostru la alfabetul latin n-a costat nimic. Readaptarea unei masini de dactilografiat la noul “srift” costa 10 ruble si 50 de copeici (e afirmatia dlui Mihai Coscodan, pe atunci vice-prim-ministru pe probleme de cultura, sanatate si... alfabet). Fiecare organizatie, intreprindere, redactie etc. a platit acele 10 ruble si 50 de copeici din fondurile proprii, fara sa le mai solicite de la stat. Cat a costat Unirea din 1918? A valorat ea oare 25-30 de miliarde de euro?! As! Ea n-a costat nimic. Atunci, la moment. Pe urma ea a adus beneficii Romaniei si civilizatiei europene. Cati basarabeni de geniu s-au afirmat in perioada interbelica si ulterior?! De la Constantin Stere, la Eugen Coseriu, de la Antonie Plamadeala la Nestor Vornicescu, de la Leonid Dimov la Paul Goma, de la Stela Popescu la Iurie Darie, s.a., s.a. Poate fi aportul lor estimat in bani?! In 1939 Romania ocupa alaturi de Danemarca locul 6 si 7 in Europa dupa Venitul National. Si asta pentru ca eram impreuna. Solul Basarabiei, considerat de Pirogov si alti savanti pedologi, cu cel mai bogat cernoziom din lume (pe alocuri unele straturi ajungand la 6-7 metri adancime) inca n-a secatuit de tot. Taranul nostru harnic, asistat de o tehnica avansata si de tehnologii performante, l-ar putea face sa-si revina. Intr-o perioada scurta, roadele acestor pamanturi ar putea recupera acele miliarde despre care ni se spune ca ar fi necesare pentru salvarea noastra. Si nu atat pentru salvarea noastra, cat pentru cea a generatiilor de maine, care - izolati de contextul Tarii si al Europei - nu vor avea parte decat de saracie si neviitor. Destinele urmasilor razesilor si darabanilor lui Stefan cel Mare care au protejat fruntariile de est ale romanimii, dar si ale Europei, costa oare chiar atat de mult, incat acestia sa merite sa fie abandonati?! Acest moment al istoriei imi aminteste de scene frecvente in Evul Mediu, cand persoanelor care locuiau la poalele cetatilor li se inchideau portile in nas, din motiv ca navalitorii ar fi prea aproape si ar putea si ei sa patrunda in fortareata odata cu cei care-si cautau in ea refugiu, si atunci - mesterii, plugarii, zidarii erau sacrificati cu tot cu familii, iar batalia cea mare , in care se includeau cu uneltele lor pasnice, o purtau chiar dansii. Am impresia ca acum, cand aproape ca eram cu un picior pe podul suspendat din fata Cetatii, acesta este tras in pripa din fata noastra, motivandu-se ca undeva pe zare se vede praful ridicat de ostile hunilor lui Putin-han. Daca in 1918 bunicii nostri ar fi efectuat calcule asemanatoare, s-ar mai fi unit oare cu Tara - Basarabia, Bucovina, Transilvania?! Norocul lor ca ei n-au avut parte de “analisti”. Dar cat i-a costat pe rusi ocuparea din 1940 a Basarabiei?! S-au speriat cumva dansii de “pierderile” pe care le-ar fi putut suporta, daca tancurile lor ar trece Nistrul in astalalta parte?! Admit ca Unirea Basarabiei cu Romania ar putea sa pretuiasca cateva zeci de miliarde de euro. Acesti bani (daca am ajuns la bani) vor putea fi recuperati in cativa ani din sumele enorme pe care R. Moldova le plateste pentru intretinerea ambasadelor parazitare, pentru salarizarea ministerelor inutile, a enormului aparat administrativ si represiv (securitatea, armata, internele) etc. Basarabia va putea recastiga banii necesari investitiilor alocate pentru eruropenizarea ei prin pozitia geostrategica in primul rand, de care vorbeste si eseistul Andrei Vartic. Am citit nu mai tin minte unde un studiu stiintific care afirma: “Dragostea face rau sanatatii”. E acelasi lucru cu a sustine ca Unirea costa atat de mult incat nu trebuie facuta. E un argument pentru lasi. Sau pentru cei care nu vor sa faca ceea ce ar trebui sa faca si de la care Dumnezeu asteapta sa faca. Motivatii se vor gasi mereu si suficiente, pentru ca sa nu fim impreuna. Iar noi, basarabenii, prin sacrificiul a zeci de generatii, avem niste drepturi la care nu putem renunta: dreptul nostru la Patrie, dreptul de a ne afla in aceeasi tara cu rudele noastre, dreptul la a fi europeni, dreptul de a ne sti cu lumea civilizata, dreptul de a scapa de saracie s.a. A estima in bani vietile si destinele unor oameni e o blasfemie. Ceea ce propun analistii de la “Cotidianul” imi aminteste intr-un fel spusa “patriotica” a lui Stalin care, atunci cand i s-a propus sa faca schimb de captivi: sa-l dea pe generalul Pauls, facut prizonier la Stalingrad, pentru feciorul sau Iacov, care fusese capturat de nemti, ar fi afirmat: “Eu nu schimb un general pe un soldat”. La fel unii “specialisti” in ale integrarii, par a sustine demagogic: “Noi nu putem renunta la UE de dragul Basarabiei”. Iar miile de semnaturi, care sosesc zilnic pe adresa Forului Democrat al Romanilor din Moldova intru sustinerea Initiativei Basescu de integrare concomitenta a Republicii Moldova si Romaniei in Uniunea Europeana parca ar vrea sa zica: “Daca voi nu ne vreti, noi va vrem!”. Pentru ca fara de voi, nici noi nu mai suntem noi!
NICOLAE DABIJA, Chisinau
e-mail: limba_romana@mail.md
http://www.voceabasarabiei.com/Scoala_Basarabeana/Unirea/unirea.html
____________________________________
CAMPANII PENTRU MARILE SIMBOLURI
ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU a initiat, in Saptamana Mare, pregatirea documentatiei pentru unul din gesturile cel mai puternic incarcate de simbol national: INFIINTAREA EPISCOPIEI DE CEAHLAU. In sprijinul acestei idei, toti cei ce isi fac din memoria colectiva un mod de a intelege lumea, sunt rugati sa ne trimita gandurile lor despre aceasta initiativa si despre insemnatatea Ceahlaului in istoria romanilor.
Asteptam, in continuare, opiniile si sustinerile Dvs, la adresa de e-mail:
arp.contact@gmail.com
Nu ezitati: si aceasta, ca si alte initiative cetatenesti, are nevoie de sustinere colectiva.
____________
“PAGINI DE CITIT”
DESPRE “VARA INDIANA”
Cateva ganduri despre “culoarea” luminii anotimpurilor si lunilor in diferite parti ale lumii. In adevar, Toamna bucuresteana este probabil fara egal. (Dealtminteri in acea vreme mutilarea Bucurestiului, fizica si morala, doare mai mult ca oricand). Dumnezeu mi-a daruit ca Toamna sa fie in Michigan un anotimp incredibil de frumos, culminand cu scurtele zile, care tot in vremea aceea sunt, ale “Verii Indiene”. (Tristetea sfasietoare a acelor zile nu poate fi asociata doar intamplator cu bastinasii locului.)
ALEXANDRU NEMOIANU, SUA
e-mail: alexandru.nemoianu@gmail.com
_____________________________
REFLECTII
CATEVA GANDURI PORNIND DE LA UN ESEU DE N. GEORGESCU, DIN “AGERO”
Sa marturisesc, in primul rand, ca textul m-a surprins, este deja unul clasic. Nu stiam nici despre interesul eminescian fata de Robert Mayer, cel care a enuntat primul principiu al termodinamicii si a propus o relatie celebra intre caldurile specifice. Sunt lucruri despre secolul XIX ce au reverberatii si acum. De exemplu, pentru sarbatoarea de la Putna, s-a format un comitet al studentilor romani la Viena, din care faceau parte Mihai Eminescu si Nicolae Teclu. Acesta, viitor profesor universitar la Viena, va studia flacara. Banuiesc ca si Henri Coanda citise acele studii si era foarte atent la flacara. Cind a experimentat avionul sau reactiv, banuia cum trebuie sa se comporte jetul, si el tot un fel de flacara. A descoperit efectul Coanda, observind ca flacara jetului nu se comporta la modul asteptat. Se pare ca in cel de al doilea razboi mondial, germanii l-au consultat pe Henri Coanda (ce locuia la Paris), in construirea avionului lor reactiv. Americanii au aflat. Dupa razboi, l-au solicitat sa construiasca “aerodina lenticulara” bazata pe efectul Coanda, stirea proiectului ajungand la public sub denumirea de “farfurie zburatoare”. Aici, la fabrica de avioane din Craiova, exista un laborator special pentru efectul Coanda. Erau niste baieti tineri, foarte bine pregatiti, care strinsesera o multime de date experimentale, tabele si grafice. Ceva limitat am putut sa vad si eu, prin mijlocirea lui Alexandru Mironov. Dupa revolutie, americanii au cerut ca toate documentele acelui laborator sa fie trimise in Israel.
Prof. dr. TITUS FILIPAS
e-mail: titoctav@yahoo.com
___________________________
PUNCTE DE VEDERE
Primim la redactie, si publicam, un “punct de vedere” al dlui Ioan Mugioiu care porneste de la un eseu recent, aparut in ANALIZE SI FAPTE, apartinand prof. dr. Viorel Roman. Extinderea domeniului de analiza face aceste opinii interesante si, poate, un material util pentru o dezbatere ulterioara.
Opinii pe aceste teme le puteti trimite pe adresa redactiei, la e-mail: analizesifapte@gmail.com sau arp.contact@gmail.com
_____________________________________________
“PAROLELE” D-LUI ROMAN
Comentar referitor la articolul D-lui Viorel Roman din Bremen, publicat in ARP Nr.27 din 21.9.2006, “In Romania sunt 1000 de familii care controleaza totul”
________
Din nou se pot citi de la D-l Viorel Roman fel de fel de ipoteze fanteziste, dar directionate, al caror scop in orice caz nu serveste interesele romanilor, ci altor cercuri de cu totul alte interese. Si astea in numele libertatii de exprimare si al democratiei vestice. Prin plasarea unor afirmatii evident destabilizatoare, se mizeaza pe caracterul instabil al romanului, foarte vulnerabil la zvonuri. O metoda foarte eficienta, mai ales ca aceste afirmatii dau impresia ca dinsul ar fi interesat de soarta poporului roman. Majoritatea covirsitoare a romanilor nu au capacitatea de a intelege aceste manevre. O intelectualitate competenta, care sa conduca statul spre o bunastare, nu exista la romani. Asemenea strategii nu sint posibile in nici o tara europeana. Nici macar in Rusia sau Bulgaria. Am vizitat in vara Bulgaria - in orase mici de provincie si orase mai mari: ordine si disciplina. Oameni demni. Lipsa totala de tigani (ci cetateni integrati total in societatea bulgara) si de nomazi. Lipsa totala de vagabonzi. Lipsa totala de cersetori. Lipsa totala de inscriptii bilingve (cu toate ca 25 % din populatie sint de alta etnie). Lipsa de Mercedesuri si BMW-uri. Curatenie exemplara. Fabrici in functiune, chiar daca nu la capacitatea si eficienta totala. Paminturi cultivate. Lipsa de mitocanie. Constiinta de natiune. Un stat care nu miroase in orice caz a destramare. Un stat cu viitor. Referitor la Rusia, pe care o urmaresc din presa vestica, se poate spune ca are o evolutie care nu are nimic de aface cu desfiintare de stat, precum s-a intimplat in Romania. De valori de importanta strategica nu-i nimanui permis sa se atinga. Statul controleaza totul, exact ca si in tarile vestice. Oameni cu demnitate, priviti cu respect in Vest. Parolele D-lui Roman se potrivesc, ca “ nuca-n perete”. Dl. Roman nu are o experienta productiva intr-o societate. Nici in Romania si nici in Germania. De aceea dinsul nu poate oferi solutii politice (deci implicit economice), nici macar unei societati destramate si unui stat existent numai pe hirtie. Dl. Roman a avut ca concept de baza, teoria renuntarii romanilor la religia ortodoxa si “apropierea” de Roma. Adica desfiintarea fiintei nationale. Pina acum nu cunosc pe lume asemenea absurditati. Se ride in hohote in Vest daca in vreo tara vestica ar aparea vreo asemenea idee sugubeata. Dl. Roman a facut un mare deserviciu romanilor scriind, prin anii 90, cartea: “Transilvania. Intilnire de popoare la drumul de rascruce al imperiilor”, in colaborare cu austriacul Hannes Hofbauer. De catre Dl. Roman, Ioan Getul (Ioan de Hunedoara) este botezat Ianos Hunyadi, conform istoriografiei maghiare si celei de arie de influenta germana. I-am atras atentia D-lui Roman la timpul respectiv, sa nu publice asa ceva, caci va face mare rau romanilor. Numele original al lui Ioan de Hunedoara este Ioan Getul (“regele dacilor si al peonilor” - descoperit de un istoric american) in documentul grecesc contemporan. Deci, ca roman, Dl. Roman intra in bibliografia vestica si prin aceasta serveste total linia vestica de falsificare a istoriei romanilor. Pentru Dl. Roman, Transilvania este in aceasta carte, “pamintul nimanui”, aflat la “rascruce de vinturi la marginea Europei”. Deci, in nici un caz leaganul poporului roman. Desigur, prin diferite afirmatii, incearca Dl. Roman sa dovedeasca ca reprezinta interesele romanilor. Asta face impresie chiar si la Partidul Romania Mare. Iar la majoritatea covirsitoare a intelectualitatii romane, traditional cosmopolita de cca. 400 de ani, impresia devine adevar. Cind se vor trezi romanii sa faca deosebirea intre “neghina si negara”? Caci aceasta este esenta existentei unei natiuni! “Biserica romano-catolica a fost persecutata si cea unita cu Roma interzisa”, scrie D-ul Roman, fara sa gindeasca ce a fost dupa 1699 (ocuparea Transilvaniei de catre trupele vestice germanice) pina in 1918 in Transilvania? Raspuns: Holocaust de desfiintare a unui popor. Ciudat, caci ca timisorean si aradean, ar fi trebuit sa stie mai mult Dl. Roman. La anul 1750 generalul austriac Bukow a ras cu tunurile de pe fata pamintului sute de manastiri si mii de biserici ortodoxe. Cred ca ar fi o tema de cercetare deosebita pentru Dl. Roman in arhivele Vienei. Asta ar fi cu adevarat in interesul poporului roman! Anul 1699 a fost anul intreruperii drumului spre natiune al poporului roman, drum nerefacut nici pina in zilele noastre. Moscova a fost un copilas! “Vizita Papei la Bucuresti in 1999, a deschis portile Europei pentru romani” - scrie dl. Roman. Evident , insa, ca Dl. Roman mizeaza mult pe naivitatea acestui popor.
IOAN MUGIOIU, Elvetia
e-mail: ioan.mugioiu@besonet.ch
15 Octombrie 2006
______________
Nu ezitati: si aceasta, ca si alte initiative cetatenesti, are nevoie de sustinere colectiva.
____________
“PAGINI DE CITIT”
DESPRE “VARA INDIANA”
Cateva ganduri despre “culoarea” luminii anotimpurilor si lunilor in diferite parti ale lumii. In adevar, Toamna bucuresteana este probabil fara egal. (Dealtminteri in acea vreme mutilarea Bucurestiului, fizica si morala, doare mai mult ca oricand). Dumnezeu mi-a daruit ca Toamna sa fie in Michigan un anotimp incredibil de frumos, culminand cu scurtele zile, care tot in vremea aceea sunt, ale “Verii Indiene”. (Tristetea sfasietoare a acelor zile nu poate fi asociata doar intamplator cu bastinasii locului.)
ALEXANDRU NEMOIANU, SUA
e-mail: alexandru.nemoianu@gmail.com
_____________________________
REFLECTII
CATEVA GANDURI PORNIND DE LA UN ESEU DE N. GEORGESCU, DIN “AGERO”
Sa marturisesc, in primul rand, ca textul m-a surprins, este deja unul clasic. Nu stiam nici despre interesul eminescian fata de Robert Mayer, cel care a enuntat primul principiu al termodinamicii si a propus o relatie celebra intre caldurile specifice. Sunt lucruri despre secolul XIX ce au reverberatii si acum. De exemplu, pentru sarbatoarea de la Putna, s-a format un comitet al studentilor romani la Viena, din care faceau parte Mihai Eminescu si Nicolae Teclu. Acesta, viitor profesor universitar la Viena, va studia flacara. Banuiesc ca si Henri Coanda citise acele studii si era foarte atent la flacara. Cind a experimentat avionul sau reactiv, banuia cum trebuie sa se comporte jetul, si el tot un fel de flacara. A descoperit efectul Coanda, observind ca flacara jetului nu se comporta la modul asteptat. Se pare ca in cel de al doilea razboi mondial, germanii l-au consultat pe Henri Coanda (ce locuia la Paris), in construirea avionului lor reactiv. Americanii au aflat. Dupa razboi, l-au solicitat sa construiasca “aerodina lenticulara” bazata pe efectul Coanda, stirea proiectului ajungand la public sub denumirea de “farfurie zburatoare”. Aici, la fabrica de avioane din Craiova, exista un laborator special pentru efectul Coanda. Erau niste baieti tineri, foarte bine pregatiti, care strinsesera o multime de date experimentale, tabele si grafice. Ceva limitat am putut sa vad si eu, prin mijlocirea lui Alexandru Mironov. Dupa revolutie, americanii au cerut ca toate documentele acelui laborator sa fie trimise in Israel.
Prof. dr. TITUS FILIPAS
e-mail: titoctav@yahoo.com
___________________________
PUNCTE DE VEDERE
Primim la redactie, si publicam, un “punct de vedere” al dlui Ioan Mugioiu care porneste de la un eseu recent, aparut in ANALIZE SI FAPTE, apartinand prof. dr. Viorel Roman. Extinderea domeniului de analiza face aceste opinii interesante si, poate, un material util pentru o dezbatere ulterioara.
Opinii pe aceste teme le puteti trimite pe adresa redactiei, la e-mail: analizesifapte@gmail.com sau arp.contact@gmail.com
_____________________________________________
“PAROLELE” D-LUI ROMAN
Comentar referitor la articolul D-lui Viorel Roman din Bremen, publicat in ARP Nr.27 din 21.9.2006, “In Romania sunt 1000 de familii care controleaza totul”
________
Din nou se pot citi de la D-l Viorel Roman fel de fel de ipoteze fanteziste, dar directionate, al caror scop in orice caz nu serveste interesele romanilor, ci altor cercuri de cu totul alte interese. Si astea in numele libertatii de exprimare si al democratiei vestice. Prin plasarea unor afirmatii evident destabilizatoare, se mizeaza pe caracterul instabil al romanului, foarte vulnerabil la zvonuri. O metoda foarte eficienta, mai ales ca aceste afirmatii dau impresia ca dinsul ar fi interesat de soarta poporului roman. Majoritatea covirsitoare a romanilor nu au capacitatea de a intelege aceste manevre. O intelectualitate competenta, care sa conduca statul spre o bunastare, nu exista la romani. Asemenea strategii nu sint posibile in nici o tara europeana. Nici macar in Rusia sau Bulgaria. Am vizitat in vara Bulgaria - in orase mici de provincie si orase mai mari: ordine si disciplina. Oameni demni. Lipsa totala de tigani (ci cetateni integrati total in societatea bulgara) si de nomazi. Lipsa totala de vagabonzi. Lipsa totala de cersetori. Lipsa totala de inscriptii bilingve (cu toate ca 25 % din populatie sint de alta etnie). Lipsa de Mercedesuri si BMW-uri. Curatenie exemplara. Fabrici in functiune, chiar daca nu la capacitatea si eficienta totala. Paminturi cultivate. Lipsa de mitocanie. Constiinta de natiune. Un stat care nu miroase in orice caz a destramare. Un stat cu viitor. Referitor la Rusia, pe care o urmaresc din presa vestica, se poate spune ca are o evolutie care nu are nimic de aface cu desfiintare de stat, precum s-a intimplat in Romania. De valori de importanta strategica nu-i nimanui permis sa se atinga. Statul controleaza totul, exact ca si in tarile vestice. Oameni cu demnitate, priviti cu respect in Vest. Parolele D-lui Roman se potrivesc, ca “ nuca-n perete”. Dl. Roman nu are o experienta productiva intr-o societate. Nici in Romania si nici in Germania. De aceea dinsul nu poate oferi solutii politice (deci implicit economice), nici macar unei societati destramate si unui stat existent numai pe hirtie. Dl. Roman a avut ca concept de baza, teoria renuntarii romanilor la religia ortodoxa si “apropierea” de Roma. Adica desfiintarea fiintei nationale. Pina acum nu cunosc pe lume asemenea absurditati. Se ride in hohote in Vest daca in vreo tara vestica ar aparea vreo asemenea idee sugubeata. Dl. Roman a facut un mare deserviciu romanilor scriind, prin anii 90, cartea: “Transilvania. Intilnire de popoare la drumul de rascruce al imperiilor”, in colaborare cu austriacul Hannes Hofbauer. De catre Dl. Roman, Ioan Getul (Ioan de Hunedoara) este botezat Ianos Hunyadi, conform istoriografiei maghiare si celei de arie de influenta germana. I-am atras atentia D-lui Roman la timpul respectiv, sa nu publice asa ceva, caci va face mare rau romanilor. Numele original al lui Ioan de Hunedoara este Ioan Getul (“regele dacilor si al peonilor” - descoperit de un istoric american) in documentul grecesc contemporan. Deci, ca roman, Dl. Roman intra in bibliografia vestica si prin aceasta serveste total linia vestica de falsificare a istoriei romanilor. Pentru Dl. Roman, Transilvania este in aceasta carte, “pamintul nimanui”, aflat la “rascruce de vinturi la marginea Europei”. Deci, in nici un caz leaganul poporului roman. Desigur, prin diferite afirmatii, incearca Dl. Roman sa dovedeasca ca reprezinta interesele romanilor. Asta face impresie chiar si la Partidul Romania Mare. Iar la majoritatea covirsitoare a intelectualitatii romane, traditional cosmopolita de cca. 400 de ani, impresia devine adevar. Cind se vor trezi romanii sa faca deosebirea intre “neghina si negara”? Caci aceasta este esenta existentei unei natiuni! “Biserica romano-catolica a fost persecutata si cea unita cu Roma interzisa”, scrie D-ul Roman, fara sa gindeasca ce a fost dupa 1699 (ocuparea Transilvaniei de catre trupele vestice germanice) pina in 1918 in Transilvania? Raspuns: Holocaust de desfiintare a unui popor. Ciudat, caci ca timisorean si aradean, ar fi trebuit sa stie mai mult Dl. Roman. La anul 1750 generalul austriac Bukow a ras cu tunurile de pe fata pamintului sute de manastiri si mii de biserici ortodoxe. Cred ca ar fi o tema de cercetare deosebita pentru Dl. Roman in arhivele Vienei. Asta ar fi cu adevarat in interesul poporului roman! Anul 1699 a fost anul intreruperii drumului spre natiune al poporului roman, drum nerefacut nici pina in zilele noastre. Moscova a fost un copilas! “Vizita Papei la Bucuresti in 1999, a deschis portile Europei pentru romani” - scrie dl. Roman. Evident , insa, ca Dl. Roman mizeaza mult pe naivitatea acestui popor.
IOAN MUGIOIU, Elvetia
e-mail: ioan.mugioiu@besonet.ch
15 Octombrie 2006
______________
DIN NOU DESPRE “LOCALISM”
Noutati pe http://www.manastireatismana.ro - situl oficial al Sfintei Manastiri Tismana, conceput ca un site serial al marilor evenimente din Sf. Manastire. Ultima serie ne ofera imagini si informatii privind recenta manifestare “Anul Sf. Nicodim de la Tismana” care a avut loc in zilele 23-24 sept. 2006, precum si cuvantarile PF Teoctist Patriarhul Romaniei. Nu mai putin de 7 albume de fotografii ne trimit la tot atatea teme: Imagini din timpul simpozionului, Sf. Liturghii, Sf Moaste, pelerinaj, circulatie, instantanee si coral.
Noutati pe http://www.manastireatismana.ro - situl oficial al Sfintei Manastiri Tismana, conceput ca un site serial al marilor evenimente din Sf. Manastire. Ultima serie ne ofera imagini si informatii privind recenta manifestare “Anul Sf. Nicodim de la Tismana” care a avut loc in zilele 23-24 sept. 2006, precum si cuvantarile PF Teoctist Patriarhul Romaniei. Nu mai putin de 7 albume de fotografii ne trimit la tot atatea teme: Imagini din timpul simpozionului, Sf. Liturghii, Sf Moaste, pelerinaj, circulatie, instantanee si coral.
___________________________
“CULTURA NU SE FACE
NUMAI PE CALEA VICTORIEI”
DOCUMENTE DE ISTORIE LITERARA SI DE “ISTORIE RECENTA”
DOCUMENTE DE ISTORIE LITERARA SI DE “ISTORIE RECENTA”
Opera admirabilului cercetator Ilie Rad,unul dintre putinii studiosi in materie de istorie literara care pune alaturi contributia proprie si actiunea sociala facuta cu largime si program, se completeaza acum cu inca un document plin de interes, editat si ingrijit de eruditul de la Cluj-Napoca. El se intituleaza “Mozaic Romanesc” si apartine germanului Richard Muller-Schmitt: este, in totul, un consistent “jurnal de calatorie” contemporana in Romania, deopotriva plin de interes ca element de psihologie a “intelectualului occidental” ce descopera o tara de la marginea Imperiului dar si in planul materiei pentru viitoare cercetari de imagologie, ce se vor intreprinde candva despre “vremea de azi”. Autorul este un savant german contemporan care si-a adunat insemnari diverse alcatuite in calatorii facute in Romania in deceniul trecut, intr-un stil “nemtesc” tipic, precise, clare si cu dorinta de a fi obiective si in intentia originara asa si sunt. Ele se aseamana tulburator, totusi, cu “notele de calator” ale altor secole, mai din vechime, caci, la fel ca si atunci, pentru “strain” “teritoriul romanesc” mai are si acum intinse domenii de “harta culturala nedefinita” si numeroase teme intelese mai degraba prin “judecata apriorica” decat prin intelegere documentata. Pasionant este aici, ca si la “calatorii canonici” anteriori, procesul de lamurire intelectuala ce se observa aproape la tot pasul, aducand adeseori concluzii si observatii ce corecteaza “imaginarul occidental” in materie de romani. Ilie Rad, ingrijitorul acestei editii si autorul unei analize solide ce se prezinta in “prefata”, descrie, la randul lui, acest proces si il aseaza in categoria istorica potrivita, aceea a “romanilor vazuti prin calatori straini”: un spatiu de intalnire eclectica intre “imaginea curenta” constituita cateodata propagandistic si realitatea descifrata direct si fara prejudecati. O carte importanta, propusa de un editor stralucit, laureat si el, in 2005, cu unul din Premiile Patrimoniului Romanesc.
______________________
FAPTE DIN ZIUA DE AZI
CERCETATORI ROMANI LA CONGRESUL
DE ISTORIE - LISABONA 2006
Am fost in Portugalia la Congresul de istorie... Mi-am prezentat tema: “Inceputurile crestinismului in Dacia romana” dar si in restul provinciilor. Am prezentat in limba franceza “Codex Rochonzi” pentru ca prietena noastra, doamna arheolog si istoric Viorica Enachiuc ,sustinea intr-un alt corp de cladire o alta tema. Tot pe banii mei mici dar cu miros de sudoare am facut o antologie de autor dedicata Congresului si Portugaliei. Am donat cartea bibliotecilor si muzeelor din aceasta tara pazita de soarele bucuriei si mai ales de ordine.
Va multumesc inca odata pentru ajutor si sa ne intalnim sanatosi.
Prof. ELENA CALUGARU BACIU
e-mail: elenabaciucalugaru@gmail.com
__________________________
O REVISTA ROMANEASCA,
Am fost in Portugalia la Congresul de istorie... Mi-am prezentat tema: “Inceputurile crestinismului in Dacia romana” dar si in restul provinciilor. Am prezentat in limba franceza “Codex Rochonzi” pentru ca prietena noastra, doamna arheolog si istoric Viorica Enachiuc ,sustinea intr-un alt corp de cladire o alta tema. Tot pe banii mei mici dar cu miros de sudoare am facut o antologie de autor dedicata Congresului si Portugaliei. Am donat cartea bibliotecilor si muzeelor din aceasta tara pazita de soarele bucuriei si mai ales de ordine.
Va multumesc inca odata pentru ajutor si sa ne intalnim sanatosi.
Prof. ELENA CALUGARU BACIU
e-mail: elenabaciucalugaru@gmail.com
__________________________
O REVISTA ROMANEASCA,
DE 25 DE ANI, IN SUEDIA
CURIERUL ROMANESC este o publicatie privata, care a aparut acum 25 de ani si se adresaaza romanilor din exil, dar si celor care au fost interesati de continutul articolelor apartute in CR.
* Din 1997 avem si o editie electorinca si astfel se poate citit de romanii din toata lumea
* Mai mult despre CURIERUL ROMANESC puteti citi in nr.2/2005 al CURIERULUI ROMANESC.
* Editia tiparita o trimitem, GRATUIT, la Parlamentul Romaniei, la Guvern, si la 30 de biblioteci din tara
* CURIERUL ROMANESC, editia electoronica poate fi citit, selectiv, la adresa: www.curierulromanesc.org
ARHIVA: Anul 2005 si 1 /2006 -> faceti CLICK mai jos:
http://www.curierulromanesc.org/CR051.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR052.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR053.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR054.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR061.pdf
SILVIA CONSTANTINESCU
Editor responsabil
e-mail: silvia_constantinescu@curierulromanesc.org
_____________________
O SCRISOARE DE LA BEN TODICA, AUSTRALIA
Dragi prieteni ascultati programul in Limba Romana din Melbourne Australia:
Apasati pe adresa: http://www.3zzz.com.au/staging/default.aspx
Alegeti Romanian si apasati pe “Listen” – programul este decalat cu 4 minute la SAT: 3-4 iar continuarea lui e in brachetul de Limba Laotiana de la orele SAT:4-5
Trimite-ti mai departe daca nu va deranjeaza.
Multumesc!
BEN TODICA, Australia
e-mail: inoneb@optusnet.com.au.
___________________________________________
Am primit la redactie numeroase volume aparute recent si reviste literare si de cultura editate in lunile trecute. Le vom comenta si semnala treptat, adaugand, de fiecare data, semnul nostru de solidaritate pentru o cultura ce se face cu dificultati si adesea pe directii ce sunt “de la sine” impotriva ”curentului oficial”.
CURIERUL ROMANESC este o publicatie privata, care a aparut acum 25 de ani si se adresaaza romanilor din exil, dar si celor care au fost interesati de continutul articolelor apartute in CR.
* Din 1997 avem si o editie electorinca si astfel se poate citit de romanii din toata lumea
* Mai mult despre CURIERUL ROMANESC puteti citi in nr.2/2005 al CURIERULUI ROMANESC.
* Editia tiparita o trimitem, GRATUIT, la Parlamentul Romaniei, la Guvern, si la 30 de biblioteci din tara
* CURIERUL ROMANESC, editia electoronica poate fi citit, selectiv, la adresa: www.curierulromanesc.org
ARHIVA: Anul 2005 si 1 /2006 -> faceti CLICK mai jos:
http://www.curierulromanesc.org/CR051.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR052.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR053.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR054.pdf
http://www.curierulromanesc.org/CR061.pdf
SILVIA CONSTANTINESCU
Editor responsabil
e-mail: silvia_constantinescu@curierulromanesc.org
_____________________
O SCRISOARE DE LA BEN TODICA, AUSTRALIA
Dragi prieteni ascultati programul in Limba Romana din Melbourne Australia:
Apasati pe adresa: http://www.3zzz.com.au/staging/default.aspx
Alegeti Romanian si apasati pe “Listen” – programul este decalat cu 4 minute la SAT: 3-4 iar continuarea lui e in brachetul de Limba Laotiana de la orele SAT:4-5
Trimite-ti mai departe daca nu va deranjeaza.
Multumesc!
BEN TODICA, Australia
e-mail: inoneb@optusnet.com.au.
___________________________________________
Am primit la redactie numeroase volume aparute recent si reviste literare si de cultura editate in lunile trecute. Le vom comenta si semnala treptat, adaugand, de fiecare data, semnul nostru de solidaritate pentru o cultura ce se face cu dificultati si adesea pe directii ce sunt “de la sine” impotriva ”curentului oficial”.
_______________________________________
CITITI “FOAIA ROMANEASCA”,
REVISTA ROMANILOR DIN UNGARIA
http://www.foaia.hu/web/indei.php
_____________________________________
CARTI ROMANESTI,
GRATUITE,
IN TOATA LUMEA
Incepand cu data de 1 Iulie 2006, ARP a infiintat serviciul de distributie electronica de carte INTERMUNDUS MESAGER.
Prin acesta, se vor putea comanda la adresa de e-mail:
Acest serviciu (inclusiv volumele) este GRATUIT.
Volumele sunt disponibile in format PDF si vor fi transmise prin e-mail celor interesati.
Lista volumelor disponibile se poate consulta direct la adresa: http://cartealadistanta.blogspot.com
Odata alese cartile ce intereseaza, solicitati-le prin e-mail la adresa serviciului CARTEA LA DISTANTA, creat de ARP, scriind la intermundus.mesager@gmail.com
_______________________________________________________________
Puteti citi articole interesante in excelenta publicatie
fondata si ingrijita la Paris, de scriitorul Dan Culcer:
“Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie”
http://www.asymetria.org/html
________________________
“NU SUNTEM SINGURI”
PARTEA SI INTREGUL
Este o idee excelenta initierea Grupului de discutii ”MODELE SI EXEMPLE”, semn ca nu suntem singuri in galaxia romanilor. Impreuna, stiu, nu vom salva Lumea, dar vom putea privi fara rusine de sine in ochii copiilor nostri stiind ca am miscat “bolovanul” indiferentei nationale.
Sunt mandra ca m-ati primit de partea asta a “baricadei”.
MELANIA CUC
e-mail: melaniacuc@gmail.com
________________________________
“AGERO” - O DESCOPERIRE
DIN AMERICA
Mi-ati trimis mai demult un e-mail despre revista “Agero” – Stuttgart si articolele ei le citesc cu incintare si bucurie si sete de informare....o sa continui sa urmaresc publicatia ...ma pierd in faptul ca romanii din Europa sint mai activi si romani mai inflacarati patrioti decit cei din US... si asta in sensul cel mai pozitiv si mai cultural... mi s-a deschis o intreaga lume de interes de suflet urmarind opiniile si activitatea de acolo… multumesc.
CORA ARDONI, SUA
(numele de poeta al pictoritei Dorina Opris)
e-mail: lagunado@aol.com
_______________________________
DOI SAVANTI IN DIALOG
G. L. Teleoaca ii scrie lui Dimitrie Grama,
in Danemarca
Ma bucur ori de cate ori pot lua legatura cu tine, asa cum ma bucur si acum citind despre intentia ta de a scrie COTIDIANUL MISTIC. In ceea ce ma priveste, eu m-am ferit sa fac un melanj de religii, cautand o asezare a lor intr-o erarhie. Lumea are nevoie de coeziune care este mai mult decat unitate. O gramada de pietre este o unitate, dar pietrele isi au sens numai in zidul templului - spune Antoine de Saint-Exupery. Merita sa-l revezi. Or, coeziunea presupune in mod obligatoriu erarhie. Singurul lucru care poate fi discutat se refera la tipul de erarhie: daca este de esenta cu adevarat divina sau alte surogate eretice. Sa nu uitam ca multe religii sunt erezii. Ca unul care am ajuns la originea graiului uman articulat am ajuns si la originea religiilor. Drept partener de dialog pune-ma in locul “fluturelui” pe care ti l-ai imaginat si incearca sa-mi transmiti cateva reflexii pe marginea celor trei fisiere pe care ti le propun: 1.PACATUL ADAMIC, 2.LIMBA SI RELIGIE, 3.CITADELA SI PAIDEIA care sunt o sinteza a materialelor anterioare. Fiindca in ARP a aparut si problema secuilor iti mai propun si 4.CAUCONII si hai sa ne ocupam putin si de ei. Poate ca merita. Chiar acum incep sa zdrobesc strugurii, dar nu mi-am refuzat placerea de a lua mai intai legatura cu tine.
GEORGE LIVIU TELEOACA
e-mail: liviuteleoaca@yahoo.com
_________________
ALTERMEDIA
“Publicatia electronica Altermedia difuzeaza saptamanal, in rubrica intitulata “Cultura vietii”, stiri, informatii, articole, analize, interviuri si eseuri tratand, din perspectiva pro-vita ortodoxa, teme precum: casatoria si casnicia, educatia sexuala, conceptia si sarcina, educarea copiilor, avortul, clonarea si ingineria genetica, eutanasia, eugenia si multe altele. Rubrica este realizata in colaborare cu Asociatia “Provita Media” si cu Asociatia “Pro-Vita pentru nascuti si nenascuti” Bucuresti si se difuzeaza in fiecare miercuri.
Pentru a accesa arhiva rubricii dati click aici:
http://ro.altermedia.info/news/cultura-vietii/
___________________________________________________
CONTACTE UTILE:
www.ador.ro/_lucrari2006/H-Colaterale/H12-Altele/Publicis/Ursus/Ursus-Romania.html
http://www.dacii.ro/modules.php?name=Downloads&d_op=viewdownload&cid=4
EUROPA-CRESTINA@yahoogroups.com
_________________________________________________________________
“CUGET LIBER”, revista Liceului ”Gh.Magheru” din Tg-Jiu, laureata si ea, in anul 2005, cu o distinctie ARP, isi pastreaza si in nr. 34/2006 aceiasi tinuta culturala solida si directia fireasca pe care a imprimat-o multumita directorului ei ing. Dumitru Bunoiu. Revista ramanela tipologia ei de ”antologie pedagogica de texte de folos” care pune impreuna creatii ale autorilor importanti, ”material regional si local”, incercari de ”tinere condeie”, totul intr-o solidaritate de obiective cu sens colectiv care impresioneaza. Din acest numar remarcam, intre multe altele, articole si studii semnate de prof. C. A. Protopopescu, autor al monografiei ”localiste” a orasului Strehaia (un alt laureat ARP) si de Ioan Nicolae Cenda, din Oravita. O mentiune speciala eseurilor de admirabila concentrare intelectuala, pe teme contemporane, semnate de George Mirea, criticul literar atat de putin prezent astazi in “dezbaterea zilei”, un nume important, insa, a carui valoare se va vedea cu timpul.
________________________________________________________
CARTI IN FORMAT ELECTRONIC ALE SCRIITORULUI
carti de literatura se gasesc in situl:
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/eBooksLiterature.htm
carti de stiinta se gasesc in situl:
http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/eBooks-otherformats.htm
__________________________________________________________
“Dor de Dor”, revista editata cu eforturi mari dar cu tenacitate si eroism - la Dor-Marunt - de scriitorul Marin Toma adauga, in numarul 15/septembrie 2006, alte cateva remarcabile documente de creatie importanta, precum sunt grupajele de poeme semnate de Radu Carneci, Ion Gaghii si George Lixandru. Publicistica pe tema culturala,apartinand lui Nicolae Rotaru Miron Tic, Marin Toma ca si interviul cu istoricul literar Ion Rotaru (dintre acestia - multi fiind laureati ai premiilor ARP) completeaza un numar bogat, gandit cu echilibru si cu convingerea ca trebuie lasate “sa infloreasca o mie de flori”.
Contact “Dor de Dor”:
e-mail: dordedor@gmail.com
____________________________
LECTURI NECESARE:
www.cultura-romana.com
www.agonia.ro
www.oglindaliterara.ro
http://romania.co.nz/ro
____________________________
Pentru a comanda carti aparute la editura “Cuget Romanesc”, adresa postala este simpla:
Pr. Alexandru Stanciulescu-Barda, Parohia Malovat, jud. Mehedinti, Romania.
Cateva din volumele disponibile: Dumitru Balasa - “De la Zalmoxe la Iisus”, “Proloage, vol. II (februarie)”, “Catehism crestin-ortodox” si multe alte carti de “literatura ziditoare” la preturi foarte accesibile.
____________________________
LECTURI FUNDAMENTALE:
www.agero-stuttgart.de
www.oglindaliterara.ro
http://romania.co.nz/ro
____________________________
Pentru a comanda carti aparute la editura “Cuget Romanesc”, adresa postala este simpla:
Pr. Alexandru Stanciulescu-Barda, Parohia Malovat, jud. Mehedinti, Romania.
Cateva din volumele disponibile: Dumitru Balasa - “De la Zalmoxe la Iisus”, “Proloage, vol. II (februarie)”, “Catehism crestin-ortodox” si multe alte carti de “literatura ziditoare” la preturi foarte accesibile.
____________________________
LECTURI FUNDAMENTALE:
www.agero-stuttgart.de
www.enciclopedia-dacica.ro
______________________
SCRISORI CATRE ARP
# Dragi Prieteni, Parintele Arhim. Nicolas de la Manastirea “Sf. Cruce” din Canada, cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Dr. Nicolae Condrea, mi-a trimis ieri un numar de 52 de calendare pe 2007, cu frontispiciul scris al Manastirii pentru a face o colecta in vederea construirii Manastirii. Sugereaza o donatie de $15. 00 pe calendar. Se pot scrie cecurile - fiindca eu nu am voie pentru ca am ajutor financiar - pentru “Holy Cross Monastery” si trimite la adresa mea - 1987 Doxey Dr., San Jose, CA 95131 - si cei care vor contribui (cu indiferent ce suma) vor fi nominalizati pe o lista si trimisa la Manastire unde Parintele ii va pomeni. Vor fi si ei instiintati. Crestinii se pot adresa si direct Parintelui Nicolas. Am atasat si scrisoarea originala a Parintelui Nicolas. Donatorii vor primi pe cheltuiala mea, prin posta, un calendar din cele primite.
Cu dragoste intru Hristos,
Pr. GHEORGHE NAGHI
e-mail: frgeorgenaghi@gigapipe.net
Parintele Arhim. Nicolas are e-mail: nicolas_76@sympatico.ca
# Va invitam in pagina de concursuri ale Bocancului-Literar. In cazul in care sunteti amatori... Daca doriti trimiteti va rog mai departe, celor interesati, acest fisier in word.
Va asteptam cu drag.
SORIN TEODORIU,
e-mail: sorin.teodoriu@linklaters.com
_______________
Trec toamnele prin anii nostrii cantate, slavite, pictate, surprinse in versuri sau in literatura memorabila, ele trec, au farmecul lor, fiecare toamna e un subiect inepuizabil, o vesnica inspiratie pentru artisti si rapsozi. Va anuntam ca a inceput sesiunea de concursuri toamna-iarna 2006. Astfel site-ul interactiv de literatura www.Bocancul-Literar.ro organizeaza patru concursuri cu premii, dupa cum urmeaza:
1. Concurs de poezie cu tematica: TOAMNA - Poezie de idei (poezie scurta de idei, haiku, tanka, etc…, sau alte tipuri de poezii ce opereaza cu imagini si simboluri).
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1849
2. Concurs de poezie cu tematica: TOAMNA - Poezie originala (orice tip de poezie, exemplu: sonete, pasteluri, rondeluri, poezie cu vers liber sau cu rima), exclusa fiind participarea cu o poezie formata dintr-un singur catren. Si pentru ca dorim sa incurajam originalitatea si autenticitatea, conditia de participare la aceasta sectiune este ca poeziile sa fie cu totul originale.
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1851
3. Concurs de caricaturi cu tema impusa si asta deoarece cautam un caricaturist pentru revista Galosul.
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1852
4. Muratura Literara - concurs de muraturi si catrene din simplu motiv ca suntem gurmanzi si mai este si vremea gogosarilor, castraveciorilor, verzelor, gogonelelor, pepenilor, gutuilor, cepelor murate.
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1853
Decernarea premiilor se face la cafeneaua Blue Jack the Lamper din Bucuresti, strada Tudor Vianu numarul 4 (reper: vis-a-vis de liceul I. L. Caragiale – Piata Dorobanti) la datele precizate in pagina de concurs a site-ului www.Bocancul-Literar.ro
Va invitam sa participati cu mic si cu mare!
______________________
LA INCHIDEREA EDITIEI
Se afla in pregatire numarul de iarna al excelentei reviste culturale VIATA DE PRETUTINDENI, editata de scriitorul si promotorul Sabin Bodea. Cei care doresc sa colaboreze la acest numar pot trimite texte de orice fel la adresa bodeasabin@yahoo.com
VIATA DE PRETUTINDENI - laureata a Premiilor Patrimoniului in anul 2005 - s-a afirmat in numai doi ani de la infiintare drept una dintre cele mai solide actiuni de cultura romaneasca de azi, gandita coerent si pe termen lung.
___________
IMPORTANT!
Numerele anterioare din revista ANALIZE SI FAPTE pot fi citite la adresele virtuale:
http://analizesifapte.blogspot.com (numerele 01 – 18)
http://analizesifapte2.blogspot.com (numerele 19 – 30)
Din motive independente de noi, sectiunea EVIDENTA - ARHIVA a blogului nu permite vizualizarea tuturor postarilor facute in link (pot fi vizualizate in evidenta arhivei ultimele 10 postari).
Pentru a gasi numarul ANALIZE SI FAPTE dorit, va recomandam folosirea optiunii SEARCH THIS BLOG, pe care o puteti gasi in partea din stanga-sus a linkului deschis.
Introduceti “BULETIN ARP NR. ….” si apasati (one click) SEARCH THIS BLOG.
ANALIZE SI FAPTE este un buletin independent, gratuit si non-comercial, care isi propunesa promoveze dezbaterea si circulatia libera de idei culturale, intemeiate pe competenta, pragmatism si solidaritate intelectuala. In acelasi timp, va stam la dispozitie - si vom difuza gratuit - orice comunicat ne veti trimite, informatie sau scurt comentariu pe teme de interes larg (inclusiv cercetari, studii si realizari ale Dvs. pe care considerati ca merita sa fie cunoscute). Trimiteti acest buletin in toata lumea, tuturor celor interesati.
______________________
SCRISORI CATRE ARP
# Dragi Prieteni, Parintele Arhim. Nicolas de la Manastirea “Sf. Cruce” din Canada, cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Dr. Nicolae Condrea, mi-a trimis ieri un numar de 52 de calendare pe 2007, cu frontispiciul scris al Manastirii pentru a face o colecta in vederea construirii Manastirii. Sugereaza o donatie de $15. 00 pe calendar. Se pot scrie cecurile - fiindca eu nu am voie pentru ca am ajutor financiar - pentru “Holy Cross Monastery” si trimite la adresa mea - 1987 Doxey Dr., San Jose, CA 95131 - si cei care vor contribui (cu indiferent ce suma) vor fi nominalizati pe o lista si trimisa la Manastire unde Parintele ii va pomeni. Vor fi si ei instiintati. Crestinii se pot adresa si direct Parintelui Nicolas. Am atasat si scrisoarea originala a Parintelui Nicolas. Donatorii vor primi pe cheltuiala mea, prin posta, un calendar din cele primite.
Cu dragoste intru Hristos,
Pr. GHEORGHE NAGHI
e-mail: frgeorgenaghi@gigapipe.net
Parintele Arhim. Nicolas are e-mail: nicolas_76@sympatico.ca
# Va invitam in pagina de concursuri ale Bocancului-Literar. In cazul in care sunteti amatori... Daca doriti trimiteti va rog mai departe, celor interesati, acest fisier in word.
Va asteptam cu drag.
SORIN TEODORIU,
e-mail: sorin.teodoriu@linklaters.com
_______________
Trec toamnele prin anii nostrii cantate, slavite, pictate, surprinse in versuri sau in literatura memorabila, ele trec, au farmecul lor, fiecare toamna e un subiect inepuizabil, o vesnica inspiratie pentru artisti si rapsozi. Va anuntam ca a inceput sesiunea de concursuri toamna-iarna 2006. Astfel site-ul interactiv de literatura www.Bocancul-Literar.ro organizeaza patru concursuri cu premii, dupa cum urmeaza:
1. Concurs de poezie cu tematica: TOAMNA - Poezie de idei (poezie scurta de idei, haiku, tanka, etc…, sau alte tipuri de poezii ce opereaza cu imagini si simboluri).
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1849
2. Concurs de poezie cu tematica: TOAMNA - Poezie originala (orice tip de poezie, exemplu: sonete, pasteluri, rondeluri, poezie cu vers liber sau cu rima), exclusa fiind participarea cu o poezie formata dintr-un singur catren. Si pentru ca dorim sa incurajam originalitatea si autenticitatea, conditia de participare la aceasta sectiune este ca poeziile sa fie cu totul originale.
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1851
3. Concurs de caricaturi cu tema impusa si asta deoarece cautam un caricaturist pentru revista Galosul.
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1852
4. Muratura Literara - concurs de muraturi si catrene din simplu motiv ca suntem gurmanzi si mai este si vremea gogosarilor, castraveciorilor, verzelor, gogonelelor, pepenilor, gutuilor, cepelor murate.
Link: http://cl.bocancul-literar.ro/cr/1853
Decernarea premiilor se face la cafeneaua Blue Jack the Lamper din Bucuresti, strada Tudor Vianu numarul 4 (reper: vis-a-vis de liceul I. L. Caragiale – Piata Dorobanti) la datele precizate in pagina de concurs a site-ului www.Bocancul-Literar.ro
Va invitam sa participati cu mic si cu mare!
______________________
LA INCHIDEREA EDITIEI
Se afla in pregatire numarul de iarna al excelentei reviste culturale VIATA DE PRETUTINDENI, editata de scriitorul si promotorul Sabin Bodea. Cei care doresc sa colaboreze la acest numar pot trimite texte de orice fel la adresa bodeasabin@yahoo.com
VIATA DE PRETUTINDENI - laureata a Premiilor Patrimoniului in anul 2005 - s-a afirmat in numai doi ani de la infiintare drept una dintre cele mai solide actiuni de cultura romaneasca de azi, gandita coerent si pe termen lung.
___________
IMPORTANT!
Numerele anterioare din revista ANALIZE SI FAPTE pot fi citite la adresele virtuale:
http://analizesifapte.blogspot.com (numerele 01 – 18)
http://analizesifapte2.blogspot.com (numerele 19 – 30)
Din motive independente de noi, sectiunea EVIDENTA - ARHIVA a blogului nu permite vizualizarea tuturor postarilor facute in link (pot fi vizualizate in evidenta arhivei ultimele 10 postari).
Pentru a gasi numarul ANALIZE SI FAPTE dorit, va recomandam folosirea optiunii SEARCH THIS BLOG, pe care o puteti gasi in partea din stanga-sus a linkului deschis.
Introduceti “BULETIN ARP NR. ….” si apasati (one click) SEARCH THIS BLOG.
ANALIZE SI FAPTE este un buletin independent, gratuit si non-comercial, care isi propunesa promoveze dezbaterea si circulatia libera de idei culturale, intemeiate pe competenta, pragmatism si solidaritate intelectuala. In acelasi timp, va stam la dispozitie - si vom difuza gratuit - orice comunicat ne veti trimite, informatie sau scurt comentariu pe teme de interes larg (inclusiv cercetari, studii si realizari ale Dvs. pe care considerati ca merita sa fie cunoscute). Trimiteti acest buletin in toata lumea, tuturor celor interesati.
posted by ANALIZE SI FAPTE at 14:29
